capacitatea de a te desprinde

"Oamenii cu adevarat mari din istoria lumii fie ca au stiut sa mediteze, fie ca au descoperit empiric drumul spre tinta catre care pe noi ne conduce meditatia. Ceilalti, chiar cei mai inzestrati, au esuat si au fost invinsi in cele din urma, deoarece sarcina lor, sau visul lor ambitios a pus in asa masura stapanire pe ei, i-a posedat sau i-a facut niste posedati intr-atat, inct si-au pierdut capacitatea de a se desprinde si distanta mereu de ceea ce reprezenta un interes pur actual.... Cat de inexorabil este acest adevar, iti dai seama atunci cand ai ratacit drumul" (Hesse, Jocul...)

ce inseamna expresia "pace cu Dumnezeu"?

Deseori vedem pacea ca pe o stare tranchilizanta de liniste emotionala; lipsa de framantari interioare, de intrebari, de anxitetate, de temeri, o stare de liniste perfecta, cu un zambet permanent pe buze. Aceasta viziune beatifica a "sfantului" provenita din Evul Mediu si inspirata din picturile de pe peretii bisericilor, aceasta falsa pace, pe care multi crestini o cred darul lui Dumnezeu, seamana cu o forma de nevroza, care e redata pe scurt in definitia "a muri putin ca sa nu mori detot", adica renunti la viata ca sa nu te mai framanti.
Sensul nu este acesta. Nu este de resemnare.

Este posibil ca un crestin sa innebuneasca de disperare si totusi sa fie mantuit? Sa se indoiasca de credinta lui si sa fie mantuit? Sa aiba sentimente contradictorii si sa fie mantuit? Sa nu simta ca va fi mantuit si totusi sa fie mantuit? Da.

Termenul "pace cu D-zeu" implica o anumita filosofie de viata, si anume exersarea mintii de a privi partea pozitiva a lucrurilor datorita faptului ca avem pace cu D-zeu. Dimpotriva, omul nu s-ar putea impaca cu D-zeu daca D-zeu nu i-ar da omului totala libertate de a fi el insusi in relatia cu El. Din cauza aceasta Pavel spune "fiindca Dumnezeu a platit deja pretul pentru noi, motivati de acest pret, sa avem pace cu D-zeu".
D-zeu nu ne cere sa fim resemnati ca in fata unei zeitati - dictator careia nu-i poti spune nimic, sau ca grecii in fata destinului fata de care nu puteau protesta. Aceasta "pace" a lui D-zeu nu implica ideea unor simtaminte care vin automat prin credinta. Ci mai degraba implica ideea ca noi sa fim independenti de simtamintele noastre - a caror libertate de a le exprima liber o avem -, si sa cautam sa il intelegem pe D-zeu. Iar atunci cand nu-l intelegem, sa-i acordam pur si simplu incredere, pt ca el ne-a dat un argument absolut convingator in cruce ca este de partea noastra.

ce este credinta?

Credinta este o incredere in ceva ce nu are realitate obiectiva incontestabila.
Exista dovezi in favoarea credintei - dar nu exista o demonstratie categorica.
Credinta este "o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad" - poate doar intr-o realitate subiectiva chiar, ce exista doar pentru tine.
A "nadajdui impotriva oricarei nadejdi" inseamna credinta.

De ce nu ne da Dumnezeu dovezi incontestabile ale prezentei sale?

De ce un parinte bogat care i-ar putea oferi copilului sau orice, nu ii ofera?
Pentru ca in acest fel, progenitura lui va putea creste si va fi capabila la varsta maturitatii sa administreze afacerea tatalui sau.
Dumnezeu procedeaza in acelasi mod si nu ne da dovezi pentru ca daca ne-ar da, atunci o credinta care ar fi bazata pe argumente de netagaduit nu ar avea puterea sa transforme viata.
Daca vom cauta dovezi, vom gasi, insa Dumnezeu ne lasa pe noi sa cautam, sa ne intrebam, sa descoperim, pentru a gandi cu mintea noastra si a ne transforma, si astfel putand sa capatam acea putere launtrica ce ne va ajuta sa razbatem spiritual, psihic sau ca demnitate umana oriunde (in viata asta sau in cea viitoare).

despre pasiune

"Ceea ce numesti tu pasiune nu este forta sufleteasca, ci un frecus intre suflet si lumea exterioara. Acolo unde domneste pasiunea, nu exista un plus de forta in dorinte si nazuinte, ci doar orientarea spre un tel unic si fals, de aici atmosfera plina de tensiune si sufocanta. Cel ce-si indruma puterea de a dori, incordata la maximum catre centru, spre adevarata existenta, spre desavarsire, acela pare mai potolit decat omul stapanit de pasiuni, deoarece flacara focului ce arde in el nu se vede intotdeauna, deoarece, de exemplu, in timpul unei dispute, nu striga si nu gesticuleaza cu bratele. Dar iti spun: el trebuie sa dogoreasca si sa arda!" (H.Hesse, Jocul...)

ce mai profetizeaza constantinescu II

- despre sustinerea pe care Bush o acorda Ucrainei si Georgiei pentru integrare, despre opozitia Frantei si Germaniei si politica lor concilianta

Aici este vorba de agenda neoconservatoare (pe care Bush a implementat-o foarte prost si pe care McCain vrea sa o puna mai bine in practica), si anume de a largi pactul NATO, de a cuprinde in sfera lui toate democratiile existente si de a indigui Rusia, China si tarile islamice.

In ce scop? Care este interesul pentru a marginaliza aceste puteri?
Chiar daca suna demagogic sau naiv, interesul la data aceasta este salvarea civilizatiei vestului si a democratiei. Sa nu uitam ca Islamul, China si Rusia constituie un pericol mai mare decat comunismul pentru democratie. La aceasta se adauga criza din Africa, plus faptul ca Europa devine incet-incet islamica, plus ca batranul continent si-a pierdut nervul, energia, puterea de a lupta. Toate acestea aseaza lumea intr-o situatie foarte periculoasa; e posibil sa fim martori la sfarsitul democratiei si a libertatilor in cateva decenii, daca mai apare si o criza ecologica.

In acest caz, asa cum NATO a fost o umbrela sub care tarile Europei de Vest si SUA s-au protejat in timpul razboiului rece, se incearca azi o noua arhitectura care sa cuprinda toate tarile care aspira la democratie (Romania, Bulgaria, Albania, Moldova, Ucraina) si care sa creeze o noua alianta care sa inconjoare mega-puteri ca China, Rusia sau mai ales furia islamica (care cu siguranta va reprezenta o mare problema in viitor).

Rusia se opune alaturarii Ucrainei sau a Georgiei - este normal, pentru ca Rusia si-a aratat clar culorile. Ea se intoarce catre un regim autoritar care combina tot ce a fost mai rau in stalinism cu ce-a fost mai rau in comunism si in economia capitalista de mafie, cu tehnologia moderna, astfel devenind un pericol in viitor. Un pericol pentru democratie. Mai ales ca economia ei creste.

De ce nici Franta si nici Germania nu sunt de acord cu SUA in aceasta privinta?
Pentru ca europenii (ale caror valori si viziune in principiu sunt identice cu ale Statelor Unite) totusi mai spera intr-o politica de conciliere a Islamului si Rusiei, pe cand americanii abordeaza o politica de confruntare. In al doilea Razboi Mondial, francezii au fost conciliatori, dar anglo-saxonii au spus "Ne luptam". S-a vazut in cele din urma ca ei au avut dreptate si au castigat. Acelasi lucru se intampla si azi: Anglia si SUA sunt in opozitie cu Franta, Germania, care vor sa-i impace pe radicalii islamici si pe rusi ca sa evite un razboi.

De ce nu ar fi posibila o restabilire a relatiilor cu liderii islamici?
Baza civilizatiei europene, a democratiei in general, o constituie iluminismul. Islamicii nu ca nu i-ar accepta pe crestini si n-ar putea convietui cu ei (in cele mai radicale tari musulmane exista manastiri crestine), problema e faptul ca propun crestinilor o intoarcere la societatea dinainte de iluminism, la o societate teocratica. Ceea ce, daca s-ar infaptui, ar fi o catastrofa. Pentru a se evita acest lucru, Europa trebuie sa-si regaseasca puterea de a lupta pentru valorile ei democratice, iar America trebuie sa devina mai hotarata in confruntarea cu pericolul teocratic. Islamul pretinde ca islamicii din tarile europene sa traiasca sub Sharia (legea islamica), ceea ce e imposibil. In aceasta privinta omenirea se afla la o rascruce, caci va trebui sa decida daca vrea sa stea de partea libertatii individuale, a acelori cuceriri platite cu sange de la Reformatiune incoace, daca vrea sa pastreze aceste libertati sau sa le sacrifice in schimbul unei reconcilieri cu Islamul. In situatia in care va alege sa le sacrifice, si islamicii din Europa sau SUA sa fie obligati sa traiasca sub Sharia, aceasta va reprezenta o capitulare a Vestului de la democratie in fata furiei religioase a Islamului.

ce mai profetizeaza constantinescu I

- despre democrati si neoconservatori din SUA, precum si razboiul cu islamicii

Karl Marx spunea ca toate evenimentele istorice si personajele isi fac aparitia de doua ori: o data ca o drama si alta data ca o comedie. De exemplu Bush, din cauza incompetentei lui, s-a dovedit a fi o farsa fata de personajul real care va fi in persoana lui McCain, posibilul si probabilul lui inlocuitor, reusind sa convinga prin neputinta lui si ca student, si ca om de afaceri, si ca presedinte. Mai mult, asezarea lui la Casa Alba a fost o manevra murdara intai pt ca l-a dat la o parte pe McCain in 2000 si apoi i-a furat alegerile lui Gore.

Democratii, Obama si Hilary, desi sunt manati de aceeasi ideologie, vor pierde pentru ca gandesc emotional, mai mult, ei cred cu naivitate ca daca ii vor lasa in pace pe musulmani, acestia ii vor lasa la randul lor in pace. Putem vorbi de pe acum despre sinuciderea partidului democrat, care deja este sentimental divizat chiar prin luptele interne dintre Obama si Hilary.

Pe cand neoconservatorii sunt de fapt o suita de intelectuali supersofisticati, hegelieni, care nu impartasesc ideea de reconciliere cu lumea islamica a democratilor. McCain, reprezentant al acestui partid, a propus intr-un mod socant printre altele nu 5 ani de razboi cu Irakul, ci intre 50-100 de ani.

De ce?

Pentru ca el a inteles ca politica defetista a lui Obama de reconciliere, de a-i lasa in pace pe islamici, de a-i impaca pe musulmani e la fel de naiva ca politica lui Chamberlain din timpul lui Hitler, care a crezut si sustinut ca, daca se vor intelege cu Hitler, acesta nu va intra in razboi cu ei. In cele din urma s-a dovedit ca Churchill a avut dreptate, refuzand aceasta abordare pacifista, afirmand ca daca nu vor intra in razboi cu Hitler, acesta "le va sparge primul dintii". Churchil a fost atunci omul momentului, depasind viziunea senina a lui Chamberlain, si vazand viitorul in termeni sumbri, in cazul in care Hitler ar fi ajuns stapanul Europei. "Daca il lasam pe Hitler in pace, vom asista la disparitia istoriei civilizatiei vestului si a democratiei castigata pana acum. Trebuie sa facem razboi".

In aceeasi nota, razboiul din Irak a fost o batalie (inceputa de Islam impotriva civilizatiei vestului), gandita strategic - nu prea bine -, continuata nu prea inteligent, dar care, odata inceputa, trebuie castigata.