un glas striga: "sa-l aruncam pe aristotel la cos!"

o sa transcriu aici o discutie extrem de interesanta la care am luat parte intamplator pe un forum, dupa ce am urmarit o emisiune ce-l are ca invitat pe aurel ionica, profesor la Vanderbilt University, care intriga si de asta data. imi pare rau ca a trebuit sa trunchiez discutia totusi. in mare este vorba de dilema: "cuvintele nasc ideile sau ideile nasc cuvintele?" discutia e mult mai lunga si in nici un caz nu se termina asa cum am terminat-o eu. se gaseste complet aici

I: Pai cum poti exprima o idee, inspirata sau nu, fara sa te folosesti de cuvinte?

R: Problema este daca ideea genereaza cuvintele sau cuvintele genereaza ideea. Aceasta distinctie, ce pare puerila, de fapt marcheaza diferenta dintre gindirea greaca (in special hermeneutica sau teoria de interpretare stabilita de Aristotel si pe care se bazeaza scholarship-ul modern) si gindirea biblica, si nu trebuie sa fii filozof ca sa intelegi ca este o mare diferenta. Noi sintem formati ca sa urmarim cuvintele si sa le lasam pe ele sa controleze gindurile noastre fara ca noi sa mai gindim, deoarece sintem indoctrinati cu gindirea greaca din primii ani de scoala. Cind spuneti: “cum poti exprima o idee . . . fara sa te folosesti de cuvinte?” sugerati de fapt ca in intelegerea dvs. ideile SE FOLOSESC de cuvinte si nu invers, si de fapt acesta ar fi modelul biblic. Ca atare, poti exprima aceeasi idee - inspirata sau nu - folosind diferite cuvinte. Inspiratia ideilor inseamna ca nu poti schimba ideile. Inspiratia cuvintelor inseamna ca nu poti schimba cuvintele, de aceea cei ce cred in inspiratia verbala tin neaparat sa demonstreze ca pina si virgulele din Biblie au fost acolo dintotdeauna. Daca mergem pe idea inspiratiei cuvintelor ajungem la turnul Babel si de fapt am si ajuns acolo pentru ca aceasta este postmodernismul: sarbatorirea faptului ca fiecare este liber sa creada si sa inteleaga ce vrea. Cu ideile nu putem ajunge la turnul Babel deoarece mintile noastre nu pot sa accepte idei numai in masura in care se armonizeaza cu celelalte idei pe care le-am acceptat deja. Capetele noastre sint pline cu tot felul de cuvinte (si cei care cunosc limbi straine si cu cuinte straine) dar capetele noastre nu sint pline cu tot felul de idei. Pentru a vedea cit de dificil este pentru unii sa accepte unele idei este suficient sa cititi comentariile la aceste emisiuni.
I: Va raportati f. simplist la filosofie. Ma indoiesc ca ii cunoasteti cu adevarat pe Aristotel (ni l-ati infatisat in viziunea ingusta a unui empirist modern, probabil Locke) sau pe Socrate (prin gura acestuia vorbeste indeobste SISTEMUL lui Platon!). Intrati intr-o tema f. grava, fara sa pareti constient de implicatiile ei. Pai, a propune o alternativa la modelul grec de gandire e o intreprindere care inca nu s-a materializat (desi au trecut doua milenii). “Holisticul” este o gluma, insusi termenul fiind in cuvant si idee… grecesc!

R: Prin “filozofie” eu inteleg filozofia greaca stabilita de Platon si Aristotel definita ca un sistem de gindire prin care gindirea studentilor sa fie formata untr-un mediu controlat care se numeste scoala si care a devenit baza gindirii in care sintem formati noi si ca aceasta resping eu ca sursa de confuzie. Revolutia in invatamint introdusa de scolile si filozofiile lui Platon si Aristotel merge dincolo de niste denumiri sub care invatamintul occidental este structurat. Aceste scoli si filozofii sint rezultatul crizei pe care a creat-o Socrate prin stilul in care facea el “filozofie.” Socrate isi petrecea timpul in pietele publice unde aborda pe cei care se considerau mai destepti si le demonstra ca ei nu puteau sa explice anumite cuvinte (de fapt idei) in privinta carora ei se considerau experti, spre amuzamentul celorlarlti si in special al tinerilor. Ceea ce s-a intimplat este o varianta antica a emisiuni “profesorul si sistemul”: Socrate a ajuns nu in America, ci pe lumea cealalta. Socrate insa a deschis mintea societatii ateniene cu privire la cit de periculos este ca un individ sa fie lasat liber sa discute idei in pietele publice (sau pe internet) si sa deschida mintile si la altii, in special ale tinerilor. Aceasta a fost problema pe care Platon si Aristotel a rezolvat-o prin a crea un sistem de gindire numit filozofie in care tinerii care urmau sa detina functii de raspundere in cetate sa fie indoctrinati intr-un loc inchis si nu public care se numeste scoala. Contrar cu ceea ce se spune ca scolile occidentale au rolul sa-i ajute pe studenti sa-si dezvolte gindirea; in realite, scopul scolilor este sa structureze gindirea ca societatea sa aiba garantia ca cei ce absolva nu vor iesi din sablon cind li se ofera functii de raspundere in societate. Desi eu mi-am data seama ca o parte dintre ascultatori sint fundamentalisti si mi-a parut rau ca i-am ofensat in emisiunea anterioara, stiam ca multi dintre ascultatori sint liberali si foarte cunoscatori in probleme de filozofie si teologice si stiam ca am sa-i ofensez probabil si mai mult in ceea ce urma deoarece acestia au un cult pentru academia occidentala ce a devenit o religie in numele ridicarii deasupa raligiei. De fapt ceea ce facem noi aici este filozofie si sint convins ca multi care urmaresc si au crezut ca nu pot intelege problemele filozofice, descopera cu surprindere si placere ca sint o multime de lucruri care le inteleg si ca acestea nu sint legate de a despica firul in patru ci de fapt clarifica probele vitale pe care filozofia mai degraba le-a incurcat decit descurcat. Intrebarea pe care o am pentru Sertorius si pentru liberali este urmatoarea: Va imaginati ca aceste discutii ar putea fi tolerate in vre-o universitate occidentala, fie ea si cea mai liberala? Avem bombe cu laser si computere, dar in ce priveste modul nostru de gindire a fost structurat acum 2400 de ani. Mai este de mirare ca nu intelegem o carte cum este Biblia si care a fost scrisa intr-un cu totul alt sistem de gindire?

I: Cum altcumva credeti ca se mai pot transmite ideile, fara sa fie nevoie de cuvinte?

R: Este posibil sa exprimam idei si fara cuvinte (si imi cer scuze ca folosesc un exemplu obscen, dar este concludent): Un sofer care iti arata pumnul inchis cu degetul mijlociu ridicat, chiar daca nu a spus nici un cuvint, nimeni nu are nici o dificultate in a intelege ce a spus. Eu nu sustin ca noi trebuie sa exprimam ideile fara cuvinte, deoarece asa cum eu o fac chiar acum, ma folosesc de ele pentru ca nu am alta cale. Problema pe care vreau eu sa o clarific este a RELATIEI dintre cuvinte si idei, si anume cine stabileste pe cine: cuvintele stabilesc ideile, sau ideile stabilesc cuvintele? Este acceeasi problema pe care a pus-o Galilei: cine se invirte in jurul cui? Este soarele care se invirte in jurul pamintului, sau este pamintul care se invirte in jurul soarelui? Daca consideram ca ideile doar SE FOLOSESC de cuvinte cum te-ai folosi de niste cirje, atunci cind incerc sa inteleg ceva eu trebuie sa urmaresc ideile pe care a dorit cineva sa le exprime folosind cuvintele respctive. Daca consideram ca cuvintele EXPRIMA ideile si ca atare STABILESC ideile, eu analizez cuvintele prin prisma definitiei lor din dictionar sau din presa si trag conclusia ca aceasta a vrut sa spuna scriitorul biblic sau cine a exprimat cuvintele respective. As dori sa ilustrez acesta diferenta raspunzind la o problema ridicata de “baba rada” cu privire la cuvintul “filozofie” folosit de mine:

Baba rada: “-‘filosofia face mai mult rau decat bine’ – scuzati-ma dar la ce filosofie va referiti ? Care filosofie face rau? D-stra personal nu aveti nici o filosofie de viata ? Conform spuselor d-stra, si aceea va face rau. Dar daca n-ati mai avea-o (pt ca va face rau), cum v-ati defini, d-le profesor ? Cine ar fi Ionica Aurel fara nici o filosofie ?”

Intrucit eu am folosit cuvintul “filozofie,” si intrucit acest cuvint ARE sensul de sistem de idei, si intrucit eu am denuntat “filozofia,” si intrucit eu am afirmat ca toti avem un sistem de iei (deci si eu trebuie sa am unul), declarind ca filozofia este rea eu trebuie sa admit ca si ceea ce sustin eu trebuie sa fie neaparat rau. Poate fi ceva mai logic?

Problema aici este ca CUVINTUL “filozofie” a fost INTREPRETAT folosindu-se o definitie din dictionar fasa sa fie INTERPRETAT ba baza feului in care eu am explict ce inteleg prin filozofie si de ce o resping. Acest concept ca cuvintul stabileste sensul a fost stabilit de Aristotel, pe care se bazeasa si logica, si care este folosit pentru “interpretarea” Bibliei in toate scolile teologice. Ba mai mult, scholar-ii biblice au mers mai departe si au stabilit sensul cuvintelor bazat pe “radacinile” cuvintelor, radacini care uneori veneau din alte limbi. Ca sa dau un exemplu: intrucit cuvintul “cosmetice” vine din cuvintul gregesc “kosmos” care inseamna “lume organizata,” daca o femeie foloseste cuvintul “cosmetice,” ei i se poate demonstra ca nu se refera la farduri ci la infrumusetarea lumii. Acest model de a intelege relatia dintre cuvinte si ceea ce se spune pare la mintea cocosului deoarece se pare ca noi sintem fideli cuvintelor, dar daca il examinam cu atentie, este de fapt ridicol dupa cum idea ca soarele se invirte in jurul pamintului pare la mintea cocosului, dar la o examinare mai atenta, este ridicola.

In raspunsul meu dat lui Sertorius ca raspuns la observatia lui corecta ca eu am inversat denumirile scolilor lui Platon si Aristotel, am aratat clar ca prin “filozofie” eu inteleg filozofia greaca stabilita de Platon si Aristotel definita ca un sistem de gindire prin care gindirea studentilor sa fie formata untr-un mediu controlat care se numeste scoala si care a devenit baza gindirii in care sintem formati noi si ca aceasta resping eu ca sursa de confuzie. Conform acestei definitii, Socrate nu a avut filozofie si de aceea cind am folosit acest cuvit cu referire la el l-am pus in ghilimele. Ca pozitia mea a putut fi intelesa este dovedit de Dan Dachin, care corect a inteles punctul meu de vedere, ceea ce nu inseamna ca el neaparat respinge filozofia greaca asa cum fac eu. Motivul pentru care “baba rada” nu m-a inteles este tocmai ca nu este o baba Rada ci un om (sau femeie) care a studiat foarte mult tocmai acesta filozofie, ceea ce confirma punctul meu de vedere ca acesta filozofie nu este atit de nevinovata, ci ca este mai degraba o sursa de confuzie ce ne impiedica nu numai sa intelegem o carte ca Biblia, ci nici macar unii cu alti, in special noi cei care sintem mai studiati.

I: Cu tot respectul, eu cred ca glumiti. Mai intai, dl Ionica ne prezinta o teorie a conspiratiei care incrimineaza filosofia in ansamblul ei, acuzand-o de ‘manipulare’, o manipulare de… peste doua milenii!
Apoi, avem un dat obiectiv. Filosofia greaca a condus gandirea europeana spre stiinta moderna, stiinta care s-a impus astazi in mod universal (practic, nu exista un model de a intelege stiinta alternativ).
Ptr Edi - am inteles si eu ca ne-ati servit ’sistemul grecesc’ vs ’sistemul ebraic’, insa aici am obiectii:
1. e dificil de decelat un sistem grecesc unitar, din cate am putut intelege de la dl Ionica, ceea ce pune dumnealui sub semnul intrebarii este modul de conceptualizare grec (insa as fi curios daca dumnealui e capabil sa ne prezinte o alternativa).
2. cum definiti ’sistemul ebraic’. Inteleg asta e cel grozav, infailibil, teribil, insa cum il definiti? In toata emisiunea si in articolele pe care le-am mai zarit prin presa azs, nimeni n-a trecut inca de efuziuni goale.
Ceea ce as vrea sa-mi spuneti amandoi, va rog, este daca sunteti constienti despre ce vorbiti. Propuneti, nici mai mult, nici mai putin, ca toata istoria intelectuala a crestinismului, ba inca mai mult, toata istoria intelectuala a culturii occidentale sa fie puse intre paranteze si sa deconstruim totul apeland la un ’sistem de gandire’ ebraic. Perfect. Unde este ’sistemul’ asta?

In favoarea dlui Ionica se poate spune insa ca problema a preocupat filosofia de prim rang la inceputul sec XX, cand Wittgenstein considera ca toata gandirea se poate reduce la o critica de limbaj, in vreme ce un Heidegger anunta ca el a gandit o gandire ale carei cuvinte nu au fost inca inventate.
Dincolo de aceste extreme, trebuie vazut totusi ce fundament poate avea pretentia dlui Ionica cf careia grecii ar pleca de la cuvant spre idee, in vreme ce domnia sa ar face drumul invers. Limba ebraica este o limba rudimentara alaturi de limba greaca, este o limba care se preteaza prin polisemantismul termenilor ei la poetica dubla care caracterizeaza poezia biblica, insa NU la crearea unei gandiri abstracte. Edi spunea in emisiune ca ‘evreii au gandit holistic, in vreme ce grecii au facut-o liniar’. Acest lucru insa este departe de a putea fi dovedit. Gandirea sistemica, integratoare, ‘holistica’, se naste in orizontul gandirii grecesti, cu Platon si Aristotel. In epoca moderna doar Hegel se mai apropie de gradul ‘holistic’ al marilor antici citati mai sus.
Eu astept din partea celor doi invitati sa ne explice cum gandesc dumnealor FARA CUVINTE si in ce fel gandesc ‘holistic’ realitatea.
R: Sertorius: “Cu tot respectul, eu cred ca glumiti. Mai intai, dl Ionica ne prezinta o teorie a conspiratiei care incrimineaza filosofia in ansamblul ei, acuzand-o de ‘manipulare’, o manipulare de peste doua milenii! Apoi, avem un dat obiectiv. Filosofia greaca a condus gandirea europeana spre stiinta moderna, stiinta care s?a impus astazi in mod universal (practic, nu exista un model de a intelege stiinta alternativ).”

Respectul pentru altii se demonstreaza prin faptul ca luati in serios ceea ce spun, indiferent cit de naive vi se par dvs. parerile lor. Eu cred ca am demonstrat ca iau in serios pe toti care mi-au adresat comentarii, indiferent ca au fost fundamentalisti sau eruditi. Pe de alta parte, sper ca am demonstrat ca sint consecvent in ceea ce spun.

Ca unul care ati sesizat ca am inversat numele scolilor lui Platon si Aristotel, m-as astepta sa fiti un cititor la fel de atent cind cititi ceea ce am spus eu. Unde vorbesc eu de o "conspirate" a filozofiei? Si cuvintul "manipulare" pe care il citati, unde l-am folosit eu in toate comentariile mele? Ceea ce am sustinut eu este ca gindirea pe care o folosim noi este un sistem de gindire introdus de Platon si Aristotel care a devenit baza gindirii noastre in care sintem formati prin scoli. Dar asta spuneti si dvs.: "Gandirea sistemica, integratoare, 'holistica', se naste in orizontul gandirii grecesti, cu Platon si Aristotel." De asemenea, eu sustin ca acesti filozofi, in special Aristotel, alege limbajul ca cel care stabileste ideile si care devine baza intelegerii si a gindirii. Si cu asta se pare ca sinteti de acord deoarece spuneti: "Limba ebraica este o limba rudimentara alaturi de limba greaca, este o limba care se preteaza prin polisemantismul termenilor ei la poetica dubla care caracterizeaza poezia biblica, insa NU la crearea unei gandiri abstracte." Deci limba creeaza gindirea. Lucrul acesta l-am spus si eu cind am insistat ca interpretarea Bibliei se face prin gindirea greaca deoarece gindirea biblica este primitiva datorita limbii ei simpliste. Filozofii pe care-i mentionati, Witgenstein, corect a inteles ca in ultima instanta totul este un joc de limbaj, iar in ce-l priveste pe Heidegeer, el a sustinut ca filozofia nu se poate face decit in limba greaca si germana. Deci chiar in conformitate cu ceea ce spuneti dvs., nu numai Platon si Aristotel, dar si filozofii moderni se incadreaza in sablonul stabilit de Platon si Aristotel conform caruia gindirea este dependenta de limbaj, si nu gindirea este cea care genereaza limbajul. De ce cind eu spun exact ceea ce spuneti si dvs., eu prezint filozofia drept conspiratie si manipulare iar cind dvs. spuneti acelasi lucru nu mai este conspiratie sau manipulare?

Ceea ce eu am mai sustinut este ca confuzia care exista cu privire nu numai la imterpretarea Bibliei, dar si a faptului ca nu ne mai intelegem unii cu altii, trebuie sa fie rezultatul acestui “holistic” mod de gindire, singurul pe care il avem, in care cuvintele sint luate ca exprimind idei. Daca ati avea "tot respectul", nu fata de mine, ci fata de ceea ce credeti dvs., ar fi trebuit sa raspundeti la aceasta problema pe care am ridicat-o mereu: Cum se face ca acesta gindire care este cea mai intalta si pe care dvs. bine o numiti "holistica", a dus la confuzia care exista acum si care se numeste postmodernism conform caruia nu exista nici un criteriu dupa care se poate evalua indiferent cine ce spune si ce? Ca unul care ati studiat atita filozofie, cum se face ca nu ati inteles problema la care trebuia sa raspundeti? In loc sa raspundeti la problema ridicata de mine, folositi diversiunea aratind progresul stiintei ca dovada ca filozofia lui Aristotel este solida. Va rog sa ma scuzati ca v-o spun direct, dar prin acest argument dovediti ca ma considerati, daca nu un idiot, cel mult un papa-lapte. Sa citati aceasta dogma care se invata in scoli cum ca Aristotel a pus bazele gindirii stiintifice deoarece chipurile el a stabilit observatia ca metoda de stabilire a adevarului nu va aseaza pe dvs. deasupra celor cred in dogma ca tot ce ceea ce spune Biblia este in mod obiectiv exact. Dar daca nu doriti sa raspundeti la problema ridicata de mine, eu sint dispus sa discutam dogma pe care in care credeti dvs. si sa clarificam daca Aristotel a fost intradevar sursa gindirii stiintifice sau a fost sursa obscurantismului, atit antic cit si modern. Cum se face ca perioada cind scrierile lui Aristotel au fost studiate si adoptate ca fiind cea mai inalta biblie care s-a scris vreodata a fost tocmai perioada evului mediu? In perioada aceasta Biblia nu numai ca a fost interzisa de Biserica sa fie citita, dar Biserica insasi nu a cititat-o deoarece Biserica a adoptat pe Aristotel ca baza a intelegerii credinteti Crestine incit si formularea dogmelor Crestine a fost facuta in termenii filozofiei lui Aristotel cum si Dan Dachin a aratat. Thomas D'Aquino, cel mai mare teolog crestin, a reinterpretat credinta crestina in termenii filozofiei lui Aristotel pe care il numea "doctorul ingeresc". Conform invataturii lui Aristotel, soarele si stelele se invirt in jurul pamintului pe niste sfere intre care exista un fluid imaginat de el si pe care l-a numit "eter" si care permitea acestor corpuri ceresti sa alunece fara sa se frece. Cind Galileo a oferit dovezi "stiintifice" ca nu soarele se invirte in jurul pamintului asa cum sustinea Aristotel si ca pamintul de fapt se invirte in jurul soarelui, i s-a cerut sa retracteze dovezile "stiintifice" si sa taca. Dvs. si cu mine am fost indoctrinati in scoala ca biserica a fost cea care a suprimat descoperirea lui Galilei deoarece biserica este obscurantista, si din acest motiv va simtiti indreptatit sa ne priviti pe noi oamenii Bibliei ca fiind niste incuiati care nu numai ca nu stim ce credem, dar nici nu va intelegem pe cei ca dvs. care sinteti foarte luminati. De aceea, intrebarea mea pentru dvs. este urmatoare: Suprimarea descoperirii lui Galileo a fost facuta ca sa se apere Biblia pe care nimeni nu o cunostea si Biserica o interzisese credinciosilor sa o citeasca pentru ca sa nu se rataceasca, sau ca sa-l apere pe Aristotel care era de facto biblia scholari-lor si a teologilor? Si daca gindirea lui Aristotel este “stiintifica,” cum se face ca perioada din istorie in care gindirea lui a fost absoluta este cunoscuta ca “evul intunecat” in care obscurantismul a atins apogeul?

Dl. Sertorius, va rog sa dovediti ca sinteti serios cu privire la ceea ce credeti prin a raspunde la aceasta problema pe care nu eu am ridicat-o eu, ci dvs., si va rog sa justificati raspunsul dvs., nu doar prin faptul ca este un “dat” deoarece este un lucru cu care ati fost indoctrinat in scoala. Eu v-am prezentat niste date pe care orice student de filozofie medievala le stie si va rog sa va dovediti gindirea stiintifica pe care pretindeti ca ati invatat-o de la Aristotel ca sa justificati ceea ce credeti, nu despre Biblie, ci despre Aristotel, cu fapte. Daca nu raspundeti la aceasta problema deoarece nu considerati ca aveti obligatia fata de mine si ceilalti ca sa justificati ceea ce spuneti sau sa retractati, atunci nu am sa va mai raspund la nici un comentariu. Ca filozofia si ceea ce credeti nu au nevoie de aparare sugerati cind puneti intreabarea: “Unde este ’sistemul’ asta?” Dar am vesti proaste pentru dvs.: Sistemul exista de peste 8 ani, si daca-l tot tineti in brate pe Aristotel fara sa luati in serios problemele pe care le pun eu, s-ar pute in curind sa va treziti ca in ceea ce priveste gindirea sinteti un antic, mai precis, cu 2400 de ani in urma.

I: D-le profesor Ionica, d-stra incercati sa exprimati ideea ca ar fi mai bine sa nu mai interpretam cuvintele ci sa le intelegem existential? Reiau si eu intebarea lui Sertorius, cum ganditi d-stra fara cuvinte si holistic?

R: Indiferent cum am interpreta cuvintele: existential, alegoric, cu dictionarul, filozofic, noi interpretam cuvinte care nu sint decit niste cointainere goale pe care eventual noi le umplem cu propriile noastre idei. Este un cerc vicios. Este cercul vicios in care sint prinsi atit fundamtalistii cit si liberalii: ei ajung sa atribuie cuvintelor ideile pe care ei deja au ajuns sa le creada. Ceea ce este mai grav, ei ajung sa atribuie sensul ales de ei cuvintelor folosite de altii fara sa realizeze ca acelas cuvint ajunge sa aiba doua fete. Si am sa aleg din nou cuvintul “filozofie” care a aparut la fel atit pe ecranul meu cit si pe al dvs. Cind eu l-am dactilografiat pe ecran, sensul pe care i l-am dat eu in mintea mea a fost sistemul de gindire introdus de Platon si Aristotel. Acest sens a ramas in mintea mea iar ceea ce dvs. ati primit pe ecran a fost acelas cuvint “filozofie” dar fera nici un sens atasat la el. Deoarece Aristotel a sustinut ca cuvintele exprima in mod direct realitatile la care se refera, ati presupus ca acest cuvint CONTINE idea de “sistem de gindire” si pe buna dreptate m-ati suspectat de inconsecventa cind am respins filozofia deoarece evident si eu aveam un “sistem de idei.” Datoria presupunerii ca cuvintul “filozofie” contine in el idea pe care o exprima, in loc sa va ajute se intelegeti care a fost idea in mintea mea cind l-am ales si folosit, v-a impiedicat de fapt deoarece i-ati atribuit un sens in care altii folosesc acest cuvint si nu in sensul in care l-am folosit eu. Problema devine si mai seriousa cind o intreaba limba, cum este cea greaca, se presupune ca contine un sistem de gindire si care trebuie sa fie superior unei alte limbi ca ebraica, asa cum sustin filozofii si cum Sertorius corect a exprimat. Cind cuvintele sint privite ca exprimind idei, ele devin ca un zid din care ricoseaza inapoi la noi sensurile pe care noi le dam cuvintelor, sensuri pe care le atribuim celui care este de partea cealalta a zidului, fara sa realizam ca ceea ce ricoseaza inapoi din zid nu sint sensurile date de cel de cealalta parte, ci sensurile pe care li le-am dat noi insine.

Recunoasterea ca cuvintele sint de fapt goale, ne forteaza sa urmarim ideile celui care foloseste cuvintele si ceea ce face posibil sa urmarim ideile este ca ele sint organizate in structuri care nu au nimic de a face cu gramatica si cu limbajul. Desigur, eu nu explic in aceste emisiuni in ce constau aceste structuri, si imi dau seama ca fara ca ascultatorii sa cunoasca lucrarea mea, ceea ce spun eu are un efect aporetic, adica ii face pe ascultatorii sa aiba simtamintul ca nu exista raspuns si ca eu fac ceea ce facea si Socrate sa-i aduca pe toti sa fie confuzi cu privire la ceea ce credeau ca au inteles. Solutiile la problemele care le ridic eu nu se pot oferi in aceste emisiuni si impreuna cu Marius si Edi v-a trebui sa venim cu un plan. Motivul pentru care consider ca este atit de important ca sa se intelega erorile care au fost create de gindirea greaca, in special de Aristotel, este ca eu nu sint un Hegelian si nu cred ca inaintarile in cunoastere au avut loc incrimental dupa modelul tezei, antitezei, o mica cirpeala si antiteza. Impasul in care se gaseste gindirea la ora actuala este de asemenea natura incit solutia trebuie sa fie ceva atit de radical incit pune cu totul pe alte baze si nu este doar o cirpeala a gindirii grecesti asa cum este de fapt istoria filozofiei moderne. Conflictul dintre teoria lui Galilei si a lui Aristotel cu privire la cine se invirte in jurul cui, nu s-a rezolvat printr-o sinteza in care sa se arate ca amindoi de fapt aveau dreptate, ci teoria lui Aristotel a trebuit sa fie aruncata la gunoi. Chiar daca eu nu am reusit sa dau raspunsul la problemele pe care le pun in legatura cu filozofia greaca, ceea ce pot sa va garantez este ca dupa ce alceste probleme vor fi rezolvate, aceasta gindire greaca si in special Aristotel va ramine ceva jenant in istoria intelectuala umana. Pretty scary.

I: D-le Ionica, am citit raspunsul d-stra si m-a pus pe ganduri, in special cel pt Sertorius. Sustineti ca gandirea greaca va fi intr-un viitor doar o amintire penibila, dar chiar totul va fi aruncat la cos?

In primul rand vreau sa va atrag atentia ca d-stra singur ati sugerat termenul de manipulare cand ati vorbit de filosofia greaca ca despre un “mijloc de a controla gandirea”. Am inteles pe parcurs ce ati vrut sa spuneti, am numai cateva obiectii.

Gandirea lui Aristotel nu se reduce la teoria soarelui care se invarte in jurul pamantului ; cu alte cuvinte atat Aristotel si mai apoi Thomas d’Aquino sustineau ca D-zeu trebuie sa existe pur si simplu pt ca totul trebuie sa aiba o prima cauza (dupa care a venit Kant care a respins acest procedeu de gandire motivand ca pt ratiune e la fel de imporbabil si de probabil ca exista D-zeu, aici lasand loc manifestarii sau trairii credintei, dar asta e alta problema). Insa un sambure de adevar exista si-n gandirea antica. Apoi mi se pare ca simplificati totul la influenta pe care a exercitat-o sistemul grecesc de gandire fara sa aduceti in discutie si faptul ca crestinii nu-i au doar pe greci in spate, ci sunt o cultura formata in urma unei sinteze intre civilizatia greco-romana, filosofia crestina si obiceiurile popoarelor barbare care au invadat Europa.

Sa strabati o bucata de drum, asa cum a facut Aristotel si cum ne indica D’Aquino, nu e totuna cu sa te ratacesti. Exista o teorie a revelatiei a acestor 2 mari ganditori ale carei adevaruri pot fi dobandite atat prin descoperire divina, cat si prin ratiune. O parte din adevar putem dobandi cu ajutorul ratiunii si al observatiei – despre aceste adevaruri vorbeste Aristotel cand descrie domeniul plantelor si animalelor. Exista unele intrebari la care Biblia si ratiunea ne raspund in acelasi fel – de ex ca exista un singur D-zeu, teorie de la care pleca si Aristotel cand spunea ca exista o prima cauza ce pune in miscare toate procesele naturii.

Deci intrebarea mea este : ce facem cu toate aceste teorii – si multe altele - ce au preocupat gandirea Stagiritului ? Le aruncam la cos ? Logica formala, arta in ansamblul ei, filosofia ridicata la rangul de “stiinta a stiintelor” sau de “regina intelepciunii” ii apartin. Nu cumva afirmati prea radical totusi ca sistemul grecesc de gandire se va prabusi sau ma rog, isi va pierde pozitia cand se vor rezolva “problemele de limbaj” ? Ce facem cu celelalte civilizatii sau obiceiuri care nu sunt grecesti dar pe care le avem in background ? Cum am putea sa reformulam sau sa resetam totul ? Si pana la urma de ce v-a casunat numai pe filosofia greaca pe care o priviti ca pe cel mai mare pericol, de ce nu luati in considerare si gandirea orientala, de ex ?
Va multumesc pt raspunsuri si scuzati-ma pt conceptiile mele diletante, va intreb insa tocmai pt ca d-stra sunteti specialistul.

R: Domnule “baba rada,” imi pare rau ca ati ales acest pseudonim deoarece eu am inteles de la inceput ca sinteti un om foarte cunoscator si ca aveti o onestitate intelectuala pe care inca astept ca dl. Sertorius sa o demonstreze. Daca tot sintem aristotelieni si tot credem ca cuvintul exprima realitate la care se refera, hai cel putin sa fim atenti cu privire la cuvintele pe care cineva le foloseste, fara sa mai vorbim despre ideile pe care vrea sa le exprime prin ele. Dupa cum ati observat, eu cind incerc sa raspund la problemele pe care le ridica ascultatorii, eu citez cuvintele lor pentru ca sa arat pe ce ma bazez cind deduc modul in care ei gindesc. Daca veti citi toate comentariile mele cu privile la rolul sistemului de gindire introdus de Platon si Aristotel, veti observa ca eu am folosit cuvintul de “formare” a gindirii si nu “manipulare.” Desi eu nu am folosit termenii de “conspiratie” si “manipulare,” dl. Sertorius, care este un expert, a inteles ca expunind gogorita cu privire la rolul limbajului pe care este cladit acest sistem de gindire, eu de fapt demonstrez ca aceasta gindire este cea mai mare frauda intelectula din istoria omenirii; si aceasta il doare. Dl. Sertorius este unul dintre putinii ascultatori care au inteles destul de repede ca eu am inteles care este temelia acestui sistem de gindire, ca eu de fapt lovesc la temelia lui, si ca “sistemul” la care s-a referit titlul primei emisiuni nu se referea la ceea ce s-a facut cu mine in Romania si la biserica adventista, ci este vorba de un sistem de gindire care a fost idolatrizat si care a tinut omenirea in intuneric timp de mii de ani de zile. Motivul pentru care dinsul incearca sa ma prezinte ca pe un ageamiu care nu stie ce vorbeste si care incearca sa-i bage pe git un “sistem ebraic” de care eu nu am amintit nici un cuvint, este pentru ca stie ca daca sint luat in serios si nu mi se poate demonstra ca sint gresit, oamenii inteligenti ca dvs. vor pune intrebarile pe care de fat le puneti: “Deci intrebarea mea este: ce facem cu toate aceste teorii – si multe altele - ce au preocupat gandirea Stagiritului? Le aruncam la cos? Logica formala, arta in ansamblul ei, filosofia ridicata la rangul de ’stiinta a stiintelor’ sau de ‘regina intelepciunii ii apartin.” Dvs. aveti dreptate ca logica formala, care se bazeaza pe conceptual ca cuvintele contin idei si ca atare le putem pune in formule ca sa calculam sensul lor pentru a demonstra ca concluzia este adevarata sau falsa, si a carei baza a fost pusa de Aristotel in cartile lui Analitice, este de fapt o gogoasa. Ca Aristotel nu a inteles nici macar silogismele lui care sint considerate o culme a gindiri o puteti verifica personal citind numai 3 pagini din lucrarea mea de doctorat pe care le-am afisat la http://www.aionica.com . Dupa cum vedeti, sensurile cuvintelor nu este dat de structurile lingvistice, ci de niste structuri pe care le-am numit “patrat rational” sau “patrat Ionica,” care permit reformulari ale aceluias silogism in foarte multe feluri, ceea ce probabil l-ar fi facut pe Aristotel sa-i stea minte-n loc. Deoarece eu ma refer la un “patrat complet,” nu incercati sa va imaginati cum arata deoarece va pierdeti timpul. Eu nu astept ca cineva sa inteleaga aceste structuri de gindire atunci cind folosim cuvintele pe baza a celor 3 pagini, dar ma astept ca oricine sa vada ca aceste structuri sint reale, ca sensurile cuvintelor se bazeaza pe aceste structuri care permit reformularea idealor si cu alte cuvinte fara ca cineva sa se contrazica. Dupa cum vedeti, aceste structuri nu au nimic de a face cu vreun “sistem ebraic” ci au de a face cu modul in care gindirea noastra este structurata indiferent de limba pe care o folosim. Dupa cum vedeti, logica ESTE deja o fosila, Aristotel ESTE deja inmormintat si trebuie lasat sa se odihneasca in pace.

I: Uitati, dle Ionica, acum am avut si eu nitel ragaz sa citesc atent ultimele dvs postari. Marturisesc ca am zambit. Nu dispretuitor, ci amuzat si nutrind simpatie fata de dvs.
Mai intai, ptr ca am descoperit ca fac si eu parte, in calitatea mea de “expert”, din marea conspiratie a celor care il sustin pe Stagirit. Apoi, ptr ca ma flatati la tot pasul.
Dincolo de aceasta, vreau in modul cel mai sincer sa va asigur ca nu numai ca nu va consider un “idiot” sau “papa-lapte” (eu ocazional mai consum lichidul asta!), dar ca ma intereseaza f. mult demersul dvs intelectual. Eu plec de la principiul ca nimeni - afara de Dumnezeu - nu este infailibil.
Din cate am putut intelege din franturile de text pe care le pot vedea eu din raspunsuri, imi adresati in mod direct urmatoarele intrebari :
1. De ce am spus ca dvs vorbiti de o teorie a conspiratiei?
R: Dincolo de ceea ce a spus f. just Baba Rada, am sa ma folosesc de intrebare ca sa va punctez un aspect extrem de important. Eroarea dvs eu socotesc ca rezida in faptul ca nu intelegeti deschiderile intelectuale aduse de gandirea lui Aristotel ca fiind universale - desi ele s-au impus in istorie si, cel putin pana la data la care va vorbesc eu nu am cunostinta de vreo descoperire care sa arate ca deductia si inductia nu se refera la gandire in general, ci doar la un oarecare “sistem”, sa-i zicem mai putin pretentios “mod”, de a gandi, asta ca sa iau doar un exemplu -, ci doar ca niste conjuncturi intamplatoare care au pacalit mii de ani omenirea. Pacalirea oamenilor s-a perpetuat prin experti sireti care, din motive inca neelucidate, au dorit sa lupte impotriva adevaratului mod de a gandi si nu i-au permis sa se nasca pana la anul de glorie (acum 8 ani?) cand un oarecare domn Ionica a biruit aceasta conspiratie intelectuala prin teza sa de doctorat.
Cred ca va inteleg corect, nu-i asa? Sa stiti ca va iau in serios si nici nu zambesc cand scriu aceste randuri. De altfel, imi amintesc ca si eu am scris candva o lucrare, tocmai la un simpozion in cinstea lui Blaga, in care am “demonstrat” faptul ca filosofia culturii a lui Blaga e inconsistenta. Asa ca inteleg prea bine de ce atunci cand te pui sa gandesti cu capul tau nu poti fi decat… “arogant”, ca sa utilizez o sintagma deja consacrata de altcineva.
Prea bine atunci, repet, nu pot intra pe pagina cu teza dvs de doctorat, insa ard de nerabdare sa vad alternativa dvs la Aristotel.

2. Cum se face ca perioada in care Aristotel a fost adulat a fost “obscurantismul” medieval?
R: Nu stiu. Pe dvs daca va ridica in slavi la acest forum unii care nici n-au priceput despre ce vorbim, decurge din asta ca ideile dvs sunt fara valoare?
Pe de o parte, Evul Mediu n-a fost chiar atat de “obscurantist” pe cat se spune (comic imi pare, la acest punct, faptul ca tocmai problema cea mai serioasa pusa de gandirea medievala, cunoscuta in istorie sub numele de “cearta universaliilor”, are in miezul ei tocmai chestiunea care va preocupa pe dvs!), iar pe de alta, imprejurarea de natura istorica ca au navalit barbarii, distrugand civilizatia greco-romana, si ca crestinismul in aceeasi perioada a dorit sa se prezinte ca o stiinta, ei bine, aceste detalii istorice nu ii pot fi imputabile in vreun fel lui Aristotel.

3. De ce Aristotel a sustinut ca soarele se invarte in jurul pamantului?
R: Teoria astronomica a lui Ptolemeu din antichitate, bazata pe gandirea lui Aristotel, nu trebuie sa ne apara astazi chiar atat de derizorie. Mai intai, teoria celor 4 cauze, rationamentul Primului Motor sau a Actului Pur reprezinta niste bijuterii ale gandirii lui Aristotel care merita si astazi respectul nostru. Apoi DEDUCEREA faptului ca sistemul planetar ar functiona invers decat functioneaza in realitate reprezinta maximul la care poti sa ajungi prin gandire atata timp cat iti lipseste un fleac precum… luneta lui Galilei. Insa, sa nu ne inselam, pe de o parte, Copernic, corectorul lui Ptolemeu, el insusi gandea rudimentar sistemul solar, iar pe de alta, stiinta moderna, cu care ne tot laudam astazi, e de neconceput fara abecedarul aristotelician.

4. De ce gandirea a ajuns in criza, de ce a aparut post-modernismul?
R: O sa va surprinda, poate, raspunsul meu. Momentul Galilei, la care faceti referinta in intrebare, nu pune atat dihotomia Aristotel-stiinta, Biserica-Biblia, cat ALTCEVA. In acel moment se naste stiinta moderna, cea care Il scoate ptr prima oara in istoria gandirii pe Dumnezeu din postura de principiu explicativ al stiintei. In acel moment, prin Galilei, umanitatea alege sa-i faca o operatie chirurgicala Stagiritului. Ii sunt extrase aspectele FORMALE ale gandirii lui, in special cele metodologice, si ii este aruncat la “cosul de gunoi” fondul gandirii. Se ajunge astfel la o gandire prin definitie amputata - nu putem vorbi cu sens DECAT despre ceea ce ne cade sub simturi, despre ceea ce poate fi masurat si cantarit, observat si experimentat in laborator. Kant, “printre putinii ascultatori care au inteles despre ce era vorba”, ne-a tras un semnal de alarma invatandu-ne ca stiinta se reduce la “phaenomen” sau, in alte cuvinte, ca tot la ceea ce putem aspira sunt ispravile, mai mult sau mai putin relative, ale Intelectului. Nu intamplator, “sistemul” kantian nu e un sistem, dat fiind ca la el nu se poate inchide circuitul, ratiunea “cade in antinomii”. Astfel, stiinta moderna a cunoscut o dezvoltare inimaginabila in ceea ce priveste aspectul FORMAL, tehnic, manipulativ al realitatii, insa cultura in ansamblul ei a crescut cu handicapul amputarii initiale. “Metafizica nu mai este posibila ca stiinta” (Kant) si totusi nu se poate fara metafizica. Care e solutia? Ori ne facem ca ploua si propunem solutii metafizice care sa ajute integrarea stiintei intr-un tot - astea sunt teoriile stiintifice -, ori adoptam ideea ca orice metafizica e valabila, dat fiind ca ne lipsesc mijloacele de a verifica, ori, inca, respectam fundamentele stiintei moderne, renuntam cu adevarat la metafizica si imbratisam relativismul, in oricare din formele lui.
Insa criza i se datoreaza lui Aristotel tot atat de putin pe cat i se datoreaza raului faptul ca eu am uitat robinetul deschis si mi-am inundat casa!

O ultima chestiune e cea legata de relatia dintre cuvinte si idei. Prin urmare, cuvintele sunt niste “containere goale”. Mi-ati putea explica nitel mai exact cum socotiti dvs ca se naste conceptul, cum opereaza gandirea ca sa ajunga la idei? Nu vreau sa va mai judec dupa “doua cuvinte”, de aceea vreau sa ma asigur ca v-am inteles inainte de a va raspunde.

R: Deoarece de data aceasta folositi exact cuvintele pe care le folosesc eu incercind sa intelegeti ce anume vreau eu sa spun, prin aceasta nu ma judecati, ci ma onorati. Ca atare, puneti o intrebare cheie cu referire la ce spun eu: daca gindirea are de a face cu concepte si nu este o proprietate a limbii si a cuvintelor, inseamna ca pentru a intelege gindirea, filozofia si logica creata de ea ar trebui sa incerce sa inteleaga cum sint organizate conceptele in mintea noastra pentru a crea idei si pentru a lega ideile unele de altele in sisteme de gindire, si nu sa analizeze limbajul si cuvintele. Acesta este motivul pentru care eu numesc limbajul si cuvintele niste containere goale deoarece continutul se afla in minte si nu in limbaj, dupa cum benzina se afla in rezervor si nu in zgomotul pe care masina il face. Luati ca exemplu cuvintul “fiinta a fiintelor” pe care toata filozofia lui Heidegger se bazeaza, si care nu se refera la Dumnezeu sau la vreo entitate fizica, ci este in realitate un cuvint sau concept gol. De fapt, cind puneti aceasta intrebare cu privire la cum opereaza mintea cu conceptele pentru a crea idei si mai departe structuri de idei, incepeti de fapt sa vorbiti pe limba mea, si nu pe limba grecilor si a filozofilor, adica “limbajul” care ma intereseaza pe mine deoarece este limbajul pe care il folosesc mintile noastre cind genereaza cuvintele, indiferent ca sintem greci sau germani destepti, sau sintem romani batuti in cap datorita limbii noastre imbecile. Este “limbajul” pe intelegerea caruia ar fi trebuit sa se intemeze o adevarata filozofie daca am fi avut-o sau daca filozofia greaca pe care o avem ar fi tolerat o alternativa. Din pacate eu nu pot face lucurul acesta in cadrul acestor mesaje deoarece o fac in lucrarea mea de doctorat in care explic nu numai confuziile introduse de Aristotel (cu citate din el si cu termenii grecesti folositi de el, bineinteles) dar si unele confuzii create de semioticieni. Va rog sa nu ma acuzati de trivializare, dar in ultima instanta toata confuzia filozofiei consta in faptul ca a confundat gura cu creierul, despre care Aristotel a crezut ca este un radiator al carui rol este de a raci singele (apropo de gindirea lui “stiintifica”). Datorita acestei distinctii pe care eu am introdus-o, si pe care ca orice idee geniala chiar si baba Rada o poate intelege, istoria filozofiei este de fapt un drum infundat si ca sa avem o filozofie care sa fie in adevar “regina intelepciunii” cum a visat Aristotel, ea ar trebui asezata pe niste baze care sa raspunda la problemele pe care le ridic eu. Ca atare, noi NU AVEM o adevarata filozofie la ora actuala, deoarece ceea ce avem noi este o himera, sau o “naluca” cum bine ati caracterizat dvs. “sistemul ebraic” mentionat de Edi, cu diferenta ca despre “sistemul ebraic” nimeni nu a scris in timp ce despre “sistemul grec” avem o vasta maculatura. Daca eu am rezolvat problemele pe care le ridic nu conteaza, dar daca aceste probleme vor fi rezolvate, aceasta se va intimpla numai in mileniul trei, deoarece in mileniile anterioare s-a pierdut ocazia. Eu nu stiu cine va face lucrul acesta in mileniul trei, dar ma rog la Dumnezeu ca sa nu fie un barbat, sa nu fie alb, sa nu fie heterosexual, sa nu fie crestin, si in special sa nu fie roman, pentru ca altfel ii pling de mila. Ceea ce s-a intimplat in evul intunecat cu Galilei este o gluma comparativ cu ceea ce se va intimpla in mileniul trei al evului intunecat din care nu vom iesi atita timp cit inca ne inchinam la Aristotel.

capacitatea de a te desprinde

"Oamenii cu adevarat mari din istoria lumii fie ca au stiut sa mediteze, fie ca au descoperit empiric drumul spre tinta catre care pe noi ne conduce meditatia. Ceilalti, chiar cei mai inzestrati, au esuat si au fost invinsi in cele din urma, deoarece sarcina lor, sau visul lor ambitios a pus in asa masura stapanire pe ei, i-a posedat sau i-a facut niste posedati intr-atat, inct si-au pierdut capacitatea de a se desprinde si distanta mereu de ceea ce reprezenta un interes pur actual.... Cat de inexorabil este acest adevar, iti dai seama atunci cand ai ratacit drumul" (Hesse, Jocul...)

ce inseamna expresia "pace cu Dumnezeu"?

Deseori vedem pacea ca pe o stare tranchilizanta de liniste emotionala; lipsa de framantari interioare, de intrebari, de anxitetate, de temeri, o stare de liniste perfecta, cu un zambet permanent pe buze. Aceasta viziune beatifica a "sfantului" provenita din Evul Mediu si inspirata din picturile de pe peretii bisericilor, aceasta falsa pace, pe care multi crestini o cred darul lui Dumnezeu, seamana cu o forma de nevroza, care e redata pe scurt in definitia "a muri putin ca sa nu mori detot", adica renunti la viata ca sa nu te mai framanti.
Sensul nu este acesta. Nu este de resemnare.

Este posibil ca un crestin sa innebuneasca de disperare si totusi sa fie mantuit? Sa se indoiasca de credinta lui si sa fie mantuit? Sa aiba sentimente contradictorii si sa fie mantuit? Sa nu simta ca va fi mantuit si totusi sa fie mantuit? Da.

Termenul "pace cu D-zeu" implica o anumita filosofie de viata, si anume exersarea mintii de a privi partea pozitiva a lucrurilor datorita faptului ca avem pace cu D-zeu. Dimpotriva, omul nu s-ar putea impaca cu D-zeu daca D-zeu nu i-ar da omului totala libertate de a fi el insusi in relatia cu El. Din cauza aceasta Pavel spune "fiindca Dumnezeu a platit deja pretul pentru noi, motivati de acest pret, sa avem pace cu D-zeu".
D-zeu nu ne cere sa fim resemnati ca in fata unei zeitati - dictator careia nu-i poti spune nimic, sau ca grecii in fata destinului fata de care nu puteau protesta. Aceasta "pace" a lui D-zeu nu implica ideea unor simtaminte care vin automat prin credinta. Ci mai degraba implica ideea ca noi sa fim independenti de simtamintele noastre - a caror libertate de a le exprima liber o avem -, si sa cautam sa il intelegem pe D-zeu. Iar atunci cand nu-l intelegem, sa-i acordam pur si simplu incredere, pt ca el ne-a dat un argument absolut convingator in cruce ca este de partea noastra.

ce este credinta?

Credinta este o incredere in ceva ce nu are realitate obiectiva incontestabila.
Exista dovezi in favoarea credintei - dar nu exista o demonstratie categorica.
Credinta este "o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad" - poate doar intr-o realitate subiectiva chiar, ce exista doar pentru tine.
A "nadajdui impotriva oricarei nadejdi" inseamna credinta.

De ce nu ne da Dumnezeu dovezi incontestabile ale prezentei sale?

De ce un parinte bogat care i-ar putea oferi copilului sau orice, nu ii ofera?
Pentru ca in acest fel, progenitura lui va putea creste si va fi capabila la varsta maturitatii sa administreze afacerea tatalui sau.
Dumnezeu procedeaza in acelasi mod si nu ne da dovezi pentru ca daca ne-ar da, atunci o credinta care ar fi bazata pe argumente de netagaduit nu ar avea puterea sa transforme viata.
Daca vom cauta dovezi, vom gasi, insa Dumnezeu ne lasa pe noi sa cautam, sa ne intrebam, sa descoperim, pentru a gandi cu mintea noastra si a ne transforma, si astfel putand sa capatam acea putere launtrica ce ne va ajuta sa razbatem spiritual, psihic sau ca demnitate umana oriunde (in viata asta sau in cea viitoare).

despre pasiune

"Ceea ce numesti tu pasiune nu este forta sufleteasca, ci un frecus intre suflet si lumea exterioara. Acolo unde domneste pasiunea, nu exista un plus de forta in dorinte si nazuinte, ci doar orientarea spre un tel unic si fals, de aici atmosfera plina de tensiune si sufocanta. Cel ce-si indruma puterea de a dori, incordata la maximum catre centru, spre adevarata existenta, spre desavarsire, acela pare mai potolit decat omul stapanit de pasiuni, deoarece flacara focului ce arde in el nu se vede intotdeauna, deoarece, de exemplu, in timpul unei dispute, nu striga si nu gesticuleaza cu bratele. Dar iti spun: el trebuie sa dogoreasca si sa arda!" (H.Hesse, Jocul...)

ce mai profetizeaza constantinescu II

- despre sustinerea pe care Bush o acorda Ucrainei si Georgiei pentru integrare, despre opozitia Frantei si Germaniei si politica lor concilianta

Aici este vorba de agenda neoconservatoare (pe care Bush a implementat-o foarte prost si pe care McCain vrea sa o puna mai bine in practica), si anume de a largi pactul NATO, de a cuprinde in sfera lui toate democratiile existente si de a indigui Rusia, China si tarile islamice.

In ce scop? Care este interesul pentru a marginaliza aceste puteri?
Chiar daca suna demagogic sau naiv, interesul la data aceasta este salvarea civilizatiei vestului si a democratiei. Sa nu uitam ca Islamul, China si Rusia constituie un pericol mai mare decat comunismul pentru democratie. La aceasta se adauga criza din Africa, plus faptul ca Europa devine incet-incet islamica, plus ca batranul continent si-a pierdut nervul, energia, puterea de a lupta. Toate acestea aseaza lumea intr-o situatie foarte periculoasa; e posibil sa fim martori la sfarsitul democratiei si a libertatilor in cateva decenii, daca mai apare si o criza ecologica.

In acest caz, asa cum NATO a fost o umbrela sub care tarile Europei de Vest si SUA s-au protejat in timpul razboiului rece, se incearca azi o noua arhitectura care sa cuprinda toate tarile care aspira la democratie (Romania, Bulgaria, Albania, Moldova, Ucraina) si care sa creeze o noua alianta care sa inconjoare mega-puteri ca China, Rusia sau mai ales furia islamica (care cu siguranta va reprezenta o mare problema in viitor).

Rusia se opune alaturarii Ucrainei sau a Georgiei - este normal, pentru ca Rusia si-a aratat clar culorile. Ea se intoarce catre un regim autoritar care combina tot ce a fost mai rau in stalinism cu ce-a fost mai rau in comunism si in economia capitalista de mafie, cu tehnologia moderna, astfel devenind un pericol in viitor. Un pericol pentru democratie. Mai ales ca economia ei creste.

De ce nici Franta si nici Germania nu sunt de acord cu SUA in aceasta privinta?
Pentru ca europenii (ale caror valori si viziune in principiu sunt identice cu ale Statelor Unite) totusi mai spera intr-o politica de conciliere a Islamului si Rusiei, pe cand americanii abordeaza o politica de confruntare. In al doilea Razboi Mondial, francezii au fost conciliatori, dar anglo-saxonii au spus "Ne luptam". S-a vazut in cele din urma ca ei au avut dreptate si au castigat. Acelasi lucru se intampla si azi: Anglia si SUA sunt in opozitie cu Franta, Germania, care vor sa-i impace pe radicalii islamici si pe rusi ca sa evite un razboi.

De ce nu ar fi posibila o restabilire a relatiilor cu liderii islamici?
Baza civilizatiei europene, a democratiei in general, o constituie iluminismul. Islamicii nu ca nu i-ar accepta pe crestini si n-ar putea convietui cu ei (in cele mai radicale tari musulmane exista manastiri crestine), problema e faptul ca propun crestinilor o intoarcere la societatea dinainte de iluminism, la o societate teocratica. Ceea ce, daca s-ar infaptui, ar fi o catastrofa. Pentru a se evita acest lucru, Europa trebuie sa-si regaseasca puterea de a lupta pentru valorile ei democratice, iar America trebuie sa devina mai hotarata in confruntarea cu pericolul teocratic. Islamul pretinde ca islamicii din tarile europene sa traiasca sub Sharia (legea islamica), ceea ce e imposibil. In aceasta privinta omenirea se afla la o rascruce, caci va trebui sa decida daca vrea sa stea de partea libertatii individuale, a acelori cuceriri platite cu sange de la Reformatiune incoace, daca vrea sa pastreze aceste libertati sau sa le sacrifice in schimbul unei reconcilieri cu Islamul. In situatia in care va alege sa le sacrifice, si islamicii din Europa sau SUA sa fie obligati sa traiasca sub Sharia, aceasta va reprezenta o capitulare a Vestului de la democratie in fata furiei religioase a Islamului.

ce mai profetizeaza constantinescu I

- despre democrati si neoconservatori din SUA, precum si razboiul cu islamicii

Karl Marx spunea ca toate evenimentele istorice si personajele isi fac aparitia de doua ori: o data ca o drama si alta data ca o comedie. De exemplu Bush, din cauza incompetentei lui, s-a dovedit a fi o farsa fata de personajul real care va fi in persoana lui McCain, posibilul si probabilul lui inlocuitor, reusind sa convinga prin neputinta lui si ca student, si ca om de afaceri, si ca presedinte. Mai mult, asezarea lui la Casa Alba a fost o manevra murdara intai pt ca l-a dat la o parte pe McCain in 2000 si apoi i-a furat alegerile lui Gore.

Democratii, Obama si Hilary, desi sunt manati de aceeasi ideologie, vor pierde pentru ca gandesc emotional, mai mult, ei cred cu naivitate ca daca ii vor lasa in pace pe musulmani, acestia ii vor lasa la randul lor in pace. Putem vorbi de pe acum despre sinuciderea partidului democrat, care deja este sentimental divizat chiar prin luptele interne dintre Obama si Hilary.

Pe cand neoconservatorii sunt de fapt o suita de intelectuali supersofisticati, hegelieni, care nu impartasesc ideea de reconciliere cu lumea islamica a democratilor. McCain, reprezentant al acestui partid, a propus intr-un mod socant printre altele nu 5 ani de razboi cu Irakul, ci intre 50-100 de ani.

De ce?

Pentru ca el a inteles ca politica defetista a lui Obama de reconciliere, de a-i lasa in pace pe islamici, de a-i impaca pe musulmani e la fel de naiva ca politica lui Chamberlain din timpul lui Hitler, care a crezut si sustinut ca, daca se vor intelege cu Hitler, acesta nu va intra in razboi cu ei. In cele din urma s-a dovedit ca Churchill a avut dreptate, refuzand aceasta abordare pacifista, afirmand ca daca nu vor intra in razboi cu Hitler, acesta "le va sparge primul dintii". Churchil a fost atunci omul momentului, depasind viziunea senina a lui Chamberlain, si vazand viitorul in termeni sumbri, in cazul in care Hitler ar fi ajuns stapanul Europei. "Daca il lasam pe Hitler in pace, vom asista la disparitia istoriei civilizatiei vestului si a democratiei castigata pana acum. Trebuie sa facem razboi".

In aceeasi nota, razboiul din Irak a fost o batalie (inceputa de Islam impotriva civilizatiei vestului), gandita strategic - nu prea bine -, continuata nu prea inteligent, dar care, odata inceputa, trebuie castigata.

sexul - supralicitat

Ce-ar spune Thomas Jefferson daca ar invia din morti si i s-ar spune ca primul amendament al Constitutiei Americane si anume dreptul la free speech este invocat azi pentru pornografie sau pentru dreptul de a injura pe ecran?
Ce-ar zice Martin Luther King daca ar fi si el inviat si ar vedea ca retorica lui de a nu face discriminari intre oameni de rase diferite e azi folosita pentru a sustine dreptul ca doi baieti sa se casatoreasca?

Kant si legea morala - libertate

1. Toti oamenii au o ratiune practica, adica o insusire a ratiunii care le spune mereu ce e bine si ce e rau in domeniul moralei. Toti oamenii detin capacitatea formala de intelegere pt a percepe intamplarile din lume ca fiind determinate de o cauza - si toti au acces la aceeasi "lege morala universala", care are valabilitate absoluta ca si legile naturii fizice.
"Trebuie sa actionam intotdeauna in asa fel incat sa putem dori in acelasi timp ca regula potrivit careia actionam sa devina lege universala". Cu alte cuvine: cand fac ceva trebuie sa fiu sigura ca-mi doresc ca si toti ceilalti sa faca acelasi lucru, in situatii asemanatoare. Numai atunci actionezi in conformitate cu legea ta morala launtrica.
Noi oamenii ar trebui sa-i tratam pe semenii nostri ca scop in sine si nu doar ca mijloc pt a obtine noi ceva. Cand ii tratam pe ceilalti ca mijloc, actionam impotriva legii morale dinauntrul nostru.
2. Prin ratiune noi nu putem demonstra ce e bine si ce e rau. Insa Kant considera legea morala la fel de absolut valabila ca si legea cazualitatii de exemplu, care nu se poate demonstra prin ratiune si totusi este inevitabila.
- cand facem ceva care sa poata fi definit drept "actiune morala" trebuie sa fie rezultatul unei "depasiri de sine", a faptului ca eu consider ca e datoria mea sa urmez legea morala.
- "Numai cand respectam o lege actionam in libertate" - si cu legea morala e la fel, evident. Pe scurt: nu esti liber si independent cand iti urmezi doar propriile placeri si pofte. Insa daca hotarasti (caci el mai vorbea si de "vointa libera") tu singur, in pofida intereselor tale, ca nu vrei sa fii sclavul oricarui fel de stapani, atunci actionezi in libertate. Altfel nu ne-am deosebi de animale. Paradoxal pt unii, dar e nevoie de multa independenta si libertate pt a te ridica deasupra propriilor tale placeri, vicii sau necesitati.

"Voi umbla in loc larg, caci caut poruncile Tale" - paradoxul este ca legea nu limiteaza, ci ofera viziuni extinse...

dialog cu mine despre cele mai importante

I: Care a fost cea mai importanta lectie de viata pe care ai invatat-o pana acum?
R: Sa pretuiesc si sa fiu recunoscatoare pentru ce am, pentru ca clipa de acum devine ieri si niciodata nu se va intoarce.

I: Care a fost lucrul cel mai important pe care l-ai inteles despre tine insati?
R: Ca in mine sunt instincte care, fara supraveghere sustinuta, ajung sa-mi domine ratiunea, si astfel devin robul instinctului. Ca odata ce devin rob, nu ma mai pot elibera. Ca dintr-un om bun ma voi transforma in felul in care descrie biblia aceasta situatie: "tot capul este bolnav si toata inima sufera de moarte. Din talpi si pana-n crestet, nimic nu-i sanatos..." Si ca singura solutie la ecuatia asta complicata cu multe necunoscute este Isus.

I: Care este cartea pe care ai recomanda-o oricui?
R: Cartea "Proverbelor" din Biblie. As recomanda-o oricui: de la copil la individul trecut prin viata, de la muncitor la intelectual, de la introvertit la extrovertit, de la cel vesel la cel trist.

I: De ce nu-ti plac petrecerile?
R: Pentru ca sunt superficiale, obositoare si inutile. Pentru ca, desi in aparenta mergi (si) pentru legaturi sociale, de fapt fugi de oameni si de tine insuti, din simplul motiv ca nu vei putea comunica niciodata la un nivel mai profund, datorita conjuncturii. Pentru ca de fapt sunt un mijloc de evaziune.

I: Care este lucrul de care ti-e teama cel mai mult?
R: Invazia inconstientului. Am invatat ca niciodata sa nu mai subestimez sau sa ignor aceasta forta armata. Inconstientul e plin de "hoarde salbatice" care te pot stapani in totalitate (aceleasi instincte viclene). Nu conteaza daca din fire esti mai practic sau mai visator, ai o structura mai simpla sau mai complexa, daca esti inclinat spre autoanaliza sau nu. Inconstientul exista in fiecare din noi, aduna tot, inregistreaza si formeaza continuturi periculoase, transformandu-te si orbindu-te, asezandu-se intre tine si realitate. El este ca un val intunecat prin care nu poti sa vezi lumea din jur, ci doar pe tine insuti. Daunatoarele proiectii, de multe ori rupte de realitate, sunt un exemplu de "invazie".

I: Filosoful cu a carui gandire te identifici cel mai mult.
R: Cel mai mult (din cati stiu pana acum) m-am simtit apropiata (nu m-am identificat insa in totalitate) de ante-existentialistul Kierkegaard, cu filosofia sa a alegerii si disperarii. Omul e provocat sa se ridice deasupra haosului fara speranta aproape al existentei, alegandu-si singur destinul. "Toata viata mea a fost o lupta in mine, ca sa pot deosebi intre vocea eului meu ranit in mandria lui si vocea lui Dumnezeu. Aceste 2 voci s-au batut toata viata in mintea mea" - spunea el.

I: Ce ti-a fost cel mai greu sa recunosti in viata pana acum?
R: Ca "toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile e Dumnezeu". E vorba de acelasi "val" fumuriu prin care nu reusesti sa distingi realitatea si care uneori te pacaleste ca ai dreptate si ca nu ai nici o problema.

I: Ce intelegi prin "sfarsitul lumii"?
R: Sfarsitul lumii are pentru mine 2 dimensiuni: una istorico-fizico-senzoriala si alta spirituala, a lumii asa cum o stiam. Prima tine de conceptia biblica despre sfarsitul fizic al lumii acesteia dar si de deschiderea de noi orizonturi prin inceputul unei noi lumi, fara nici o urma de rau ("toate cele rele au trecut"), la revenirea lui Isus. A doua dimensiune este legata de sfarsitul lumii in care am crescut si m-am dezvoltat eu, a lumii asa cum o stiam, disparitia unei lumi a copilariilor la tara, a relatiilor inter-umane fizice si nu internautice (internetice) in care lipseste contactul vizual, fizic, atingerea, comunicarea adevarata si cunoasterea adevarata a celuilalt, disparitia unei lumi a individului apartinator de un anume popor si o anume limba, si aparitia noului om international.

I: Ce inseamna "noul om international"?
R: Este o sintagma pe care o folosesc cand ma refer la stergerea tuturor granitelor dintre popoare, de limba sau de cultura, la globalizarea culturala, la amestecul dintre culturi si obiceiuri, la pierderea traditiilor, la internationalizare. Evenimente care le asteapta (si care sunt in curs de desfasurare) atat pe noile generatii care deja vin si pe cei care vor urma cat si pe noi, cei care ne transformam pe nesimtite. Despre o mare asimilare.

I: Este ceva ce-ti da sentimentul de siguranta si stabilitate in aceasta epoca a schimbarilor si mutatiilor?
R: Da, Legea celor 10 porunci a lui Dumnezeu. Este singurul lucru poate care va ramane neschimbat. Ea va fi mana de care ne vom tine cand suntem gata sa ne scufundam in haos.