Revolta (sau indignarea) maimutei

de Florin Laiu

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Caci circula o vorba, deloc adevarata,
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
Iar mie aceasta vorba imi pare odioasa!

Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau strigat de razboi?
.........................................................................
Excroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude in stirpea noastra-aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.
Cat am batut eu jungla... scuzati, n-am observat
In obstea maimuteasca vreun cocotier privat,
Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorati in taina de asa-zise mame.

Nu veti vedea vreodata cat soarele si luna
O minte de maimuta dospind in ea minciuna.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni port-arma si nici informator.
si iata, inc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se intampla razboi religios.

Nici sfinte inchizitii, nici libertati in lanturi
Nici chefuri dupa care sa ne culcam in santuri,
Nici ordine mondiala, nici nationalism,
Si nici vreo indoiala ce-aduce ateism.
E-adevarat ca omul a coborat ca noi,
Dar nu, fiti rezonabili,

N-A COBORAT DIN NOI!"

hehe dincolo de nuanta usor stigmatizanta, poezia reflecta o realitate pe care o observ si eu si e amintita si-n biblie: "toate intocmirile gandurilor din inima omului erau indreptate in fiecare zi numai spre rau". nimic nu anunta o imbunatatire a lucrurilor. asa ca e dreptul maimutei sa fie indignata...

"La cine sa ne ducem?"

In momentul in care oamenii au descoperit ca filosofia Lui nu e atat de populara si nu promite bogatie materiala, multi din cei care il urmau l-au parasit, dezamagiti si indignati ca nu le satisface ambitia. Atunci El s-a intors catre ucenicii sai, intrebandu-i:
- Voi nu va duceti cu ei?
Nu plecati si voi? Pentru ce mai stati cu Mine? Nu vedeti ca sunt un singuratic, un neinteles, ca nu vreau sa ma incoronati ca rege, ca nu vreau stralucire si bogatie, ca fericirea mea sta ascunsa si trebuie sa orbecaiti dupa ea? Nu am ce sa va ofer din ceea ce asteapta tot poporul acesta entuziasmat. Mi s-a oferit o data bogatia si puterea intregii lumi si am refuzat-o. Nu plecati cu ei?
Au stat ucenicii, au meditat, au cantarit, ce pierd, ce castiga...
"- La cine sa ne ducem?"
Incotro s-o luam? Pe cine avem in lumea asta? Unde sa ne odihnim sufletul? Cine ne ofera ce ne oferi Tu? Cine ne iubeste ca Tine? Unde sa gasim vindecare si alinare? Cine sa ne ajute sa ne intelegem?
"Nu puteau sa plece de la invatatura Lui, de la cuvintele lui pline de iubire si mila, ca sa mearga in intunericul necredintei, in ticalosia lumii".
Cine sa le dea "intelepciunea aceea care ramane vesnic"?
La cine sa ne ducem?

despre tendinte mostenite

Am citit un articol interesant:
"Inaintasii nostri ne-au lasat mostenire obiceiuri si preferinte care favorizeaza raspandirea bolii in lume. Prin intermediul gusturilor pervertite, pacatele parintilor se rasfrang cu o putere teribila asupra copiilor, pana in cea de-a treia si a patra generatie. Modul gresit de alimentatie, cultivat pe parcursul mai multor generatii, obiceiurile traditionale, caracterizate de lipsa stapanirii de sine si de excese, aglomereaza caminele de handicapati, inchisorile si azilurile de bolnavi mintali din zilele noastre. Necumpatarea in consumul de cafea sau bauturi alcoolice si tutunul, opiumul sau alte narcotice au ca rezultat o degenerare majora din punct de vedere mintal si fizic, iar aceasta degenerare se afla intr-un proces alarmant de accentuare continua".

"Tu insuti ar trebui sa cunosti lucrurile care sunt spre pacea ta"

Inainte, in familia mea era pace.

Si eu credeam ca este natura fireasca a lucrurilor si imprejurarilor.

Credeam ca, datorita caracterelor noastre frumoase, pacea vine din noi.

Dar nu e asa.

Ea nu venea din noi. Era in afara noastra. Era in atmosfera. Eram inconjurati de pace.

Si nu iradiam pace.

Apoi, dupa ce am plecat, pacea n-am mai gasit-o.

Noaptea nu dormeam, ochii nu mi se inchideau, eram eu singura cu mine insami.

Si am descoperit cu stupoare ca nu mai am pace.

Mi-au trebuit multi ani sa inteleg ca in zadar cautam pacea in mine. Multi ani sa inteleg ca pacea e un dar.

"Cei rai n-au pace".

"Tu insuti ar trebui sa cunosti lucrurile care sunt spre pacea ta"