sexul - supralicitat

Ce-ar spune Thomas Jefferson daca ar invia din morti si i s-ar spune ca primul amendament al Constitutiei Americane si anume dreptul la free speech este invocat azi pentru pornografie sau pentru dreptul de a injura pe ecran?
Ce-ar zice Martin Luther King daca ar fi si el inviat si ar vedea ca retorica lui de a nu face discriminari intre oameni de rase diferite e azi folosita pentru a sustine dreptul ca doi baieti sa se casatoreasca?

Kant si legea morala - libertate

1. Toti oamenii au o ratiune practica, adica o insusire a ratiunii care le spune mereu ce e bine si ce e rau in domeniul moralei. Toti oamenii detin capacitatea formala de intelegere pt a percepe intamplarile din lume ca fiind determinate de o cauza - si toti au acces la aceeasi "lege morala universala", care are valabilitate absoluta ca si legile naturii fizice.
"Trebuie sa actionam intotdeauna in asa fel incat sa putem dori in acelasi timp ca regula potrivit careia actionam sa devina lege universala". Cu alte cuvine: cand fac ceva trebuie sa fiu sigura ca-mi doresc ca si toti ceilalti sa faca acelasi lucru, in situatii asemanatoare. Numai atunci actionezi in conformitate cu legea ta morala launtrica.
Noi oamenii ar trebui sa-i tratam pe semenii nostri ca scop in sine si nu doar ca mijloc pt a obtine noi ceva. Cand ii tratam pe ceilalti ca mijloc, actionam impotriva legii morale dinauntrul nostru.
2. Prin ratiune noi nu putem demonstra ce e bine si ce e rau. Insa Kant considera legea morala la fel de absolut valabila ca si legea cazualitatii de exemplu, care nu se poate demonstra prin ratiune si totusi este inevitabila.
- cand facem ceva care sa poata fi definit drept "actiune morala" trebuie sa fie rezultatul unei "depasiri de sine", a faptului ca eu consider ca e datoria mea sa urmez legea morala.
- "Numai cand respectam o lege actionam in libertate" - si cu legea morala e la fel, evident. Pe scurt: nu esti liber si independent cand iti urmezi doar propriile placeri si pofte. Insa daca hotarasti (caci el mai vorbea si de "vointa libera") tu singur, in pofida intereselor tale, ca nu vrei sa fii sclavul oricarui fel de stapani, atunci actionezi in libertate. Altfel nu ne-am deosebi de animale. Paradoxal pt unii, dar e nevoie de multa independenta si libertate pt a te ridica deasupra propriilor tale placeri, vicii sau necesitati.

"Voi umbla in loc larg, caci caut poruncile Tale" - paradoxul este ca legea nu limiteaza, ci ofera viziuni extinse...

dialog cu mine despre cele mai importante

I: Care a fost cea mai importanta lectie de viata pe care ai invatat-o pana acum?
R: Sa pretuiesc si sa fiu recunoscatoare pentru ce am, pentru ca clipa de acum devine ieri si niciodata nu se va intoarce.

I: Care a fost lucrul cel mai important pe care l-ai inteles despre tine insati?
R: Ca in mine sunt instincte care, fara supraveghere sustinuta, ajung sa-mi domine ratiunea, si astfel devin robul instinctului. Ca odata ce devin rob, nu ma mai pot elibera. Ca dintr-un om bun ma voi transforma in felul in care descrie biblia aceasta situatie: "tot capul este bolnav si toata inima sufera de moarte. Din talpi si pana-n crestet, nimic nu-i sanatos..." Si ca singura solutie la ecuatia asta complicata cu multe necunoscute este Isus.

I: Care este cartea pe care ai recomanda-o oricui?
R: Cartea "Proverbelor" din Biblie. As recomanda-o oricui: de la copil la individul trecut prin viata, de la muncitor la intelectual, de la introvertit la extrovertit, de la cel vesel la cel trist.

I: De ce nu-ti plac petrecerile?
R: Pentru ca sunt superficiale, obositoare si inutile. Pentru ca, desi in aparenta mergi (si) pentru legaturi sociale, de fapt fugi de oameni si de tine insuti, din simplul motiv ca nu vei putea comunica niciodata la un nivel mai profund, datorita conjuncturii. Pentru ca de fapt sunt un mijloc de evaziune.

I: Care este lucrul de care ti-e teama cel mai mult?
R: Invazia inconstientului. Am invatat ca niciodata sa nu mai subestimez sau sa ignor aceasta forta armata. Inconstientul e plin de "hoarde salbatice" care te pot stapani in totalitate (aceleasi instincte viclene). Nu conteaza daca din fire esti mai practic sau mai visator, ai o structura mai simpla sau mai complexa, daca esti inclinat spre autoanaliza sau nu. Inconstientul exista in fiecare din noi, aduna tot, inregistreaza si formeaza continuturi periculoase, transformandu-te si orbindu-te, asezandu-se intre tine si realitate. El este ca un val intunecat prin care nu poti sa vezi lumea din jur, ci doar pe tine insuti. Daunatoarele proiectii, de multe ori rupte de realitate, sunt un exemplu de "invazie".

I: Filosoful cu a carui gandire te identifici cel mai mult.
R: Cel mai mult (din cati stiu pana acum) m-am simtit apropiata (nu m-am identificat insa in totalitate) de ante-existentialistul Kierkegaard, cu filosofia sa a alegerii si disperarii. Omul e provocat sa se ridice deasupra haosului fara speranta aproape al existentei, alegandu-si singur destinul. "Toata viata mea a fost o lupta in mine, ca sa pot deosebi intre vocea eului meu ranit in mandria lui si vocea lui Dumnezeu. Aceste 2 voci s-au batut toata viata in mintea mea" - spunea el.

I: Ce ti-a fost cel mai greu sa recunosti in viata pana acum?
R: Ca "toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile e Dumnezeu". E vorba de acelasi "val" fumuriu prin care nu reusesti sa distingi realitatea si care uneori te pacaleste ca ai dreptate si ca nu ai nici o problema.

I: Ce intelegi prin "sfarsitul lumii"?
R: Sfarsitul lumii are pentru mine 2 dimensiuni: una istorico-fizico-senzoriala si alta spirituala, a lumii asa cum o stiam. Prima tine de conceptia biblica despre sfarsitul fizic al lumii acesteia dar si de deschiderea de noi orizonturi prin inceputul unei noi lumi, fara nici o urma de rau ("toate cele rele au trecut"), la revenirea lui Isus. A doua dimensiune este legata de sfarsitul lumii in care am crescut si m-am dezvoltat eu, a lumii asa cum o stiam, disparitia unei lumi a copilariilor la tara, a relatiilor inter-umane fizice si nu internautice (internetice) in care lipseste contactul vizual, fizic, atingerea, comunicarea adevarata si cunoasterea adevarata a celuilalt, disparitia unei lumi a individului apartinator de un anume popor si o anume limba, si aparitia noului om international.

I: Ce inseamna "noul om international"?
R: Este o sintagma pe care o folosesc cand ma refer la stergerea tuturor granitelor dintre popoare, de limba sau de cultura, la globalizarea culturala, la amestecul dintre culturi si obiceiuri, la pierderea traditiilor, la internationalizare. Evenimente care le asteapta (si care sunt in curs de desfasurare) atat pe noile generatii care deja vin si pe cei care vor urma cat si pe noi, cei care ne transformam pe nesimtite. Despre o mare asimilare.

I: Este ceva ce-ti da sentimentul de siguranta si stabilitate in aceasta epoca a schimbarilor si mutatiilor?
R: Da, Legea celor 10 porunci a lui Dumnezeu. Este singurul lucru poate care va ramane neschimbat. Ea va fi mana de care ne vom tine cand suntem gata sa ne scufundam in haos.

vise de noapte

Cei care:
1. Nu viseaza: fiecare om viseaza, chiar daca spune contrariul. Cel care nu-si aminteste visele este o persoana "rationala", care trece partea afectiva pe plan secundar.
2. Viseaza mult: traieste excesiv de mult in propria lume. Relativ rupt de realitatea curenta ("aerian"), nu se conduce dupa principii realiste.
3. Vis constant: acest tip de vis indica o problema psihologica nerezolvata sau o nevoie (dorinta) intensa.
4. Visele cu impact emotional puternic, resimtit si in realitate: marcheaza perioadele de transformare cum ar fi maturizarea, acceptarea unei realitati etc. Arata ca este pregatit din punct de vedere psihologic pentru o schimbare semnificativa.
5. Cosmaruri: sunt determinate de emotii negative intense. Simte nevoia de a clarifica unele aspecte din viata personala sau a trait niste experiente traumatizante.

cu chef

Petrecerile sunt un "remediu" eficace de a fugi de relatia cu noi insine sau cu ceilalti, culmea.

despre neologisme perimate (II)

N-am putut sa rezist sa nu pun si fragmentul asta tot din articolele lui Laiu. Dincolo de faptul ca e un ganditor profund si un erudit, are capacitatea de a sublinia absurditatea laturilor unor situatii insotit fiind totdeauna de bun-simt. Enjoy!

"O altă expresie stereotipă stranie se foloseşte în legătură cu dedicarea sau dăruirea de sine lui Dumnezeu: „mă predau (ne predăm) lui Dumnezeu". E drept că în nici o limbă nu este populară experienţa aceasta. Dar în limba română, „a se preda" are preponderent un sens militar, după DEX '98: „a se recunoaşte învins şi a se pune la dispoziţia duşmanului, urmăritorului etc." Iată-L pe Dumnezeu pe post de inamic, de urmăritor. Imaginea nu este departe de adevăr, fiindcă în mod natural, omul fuge de Dumnezeu ca de o forţă ostilă şi adesea luptă împotriva lui Dumnezeu. De aceea este important să te predai, atunci când eşti somat. Dar folosită stereotip, expresia este nefericită. De ce să nu foloseşti alte expresii, de exemplu, că te-ai dedicat, supus, închinat, dăruit, dat lui Dumnezeu, etc".

despre neologisme perimate, maladaptate sau neadaptate

Un alt articol din comoara de reflexii a lui Laiu Florin:

"Aş pune în discuţie şi expresia, de altfel nevinovată, „relaţia cu Dumnezeu / Iisus / Christos”. Este destul de clară ca sens. Totuşi formula mă jenează, fiindcă este străină limbajului comun. Nu mă refer la experienţa în sine. Când vorbim despre Dumnezeu, sau despre Domnul Christos, normal este să simţim toată măreţia şi căldura acestui Nume. Nu sunt de acord cu cei care văd în Dumnezeu doar un Pantokrátor, un suveran suprem distant. Dar nici să folosim expresii amicale, colegiale, sociologice despre trăirea noastră cu sau în Dumnezeu. Nu vreau să spun că trebuie să evităm exprimările calde, familiale, pe care şi Biblia le încurajează (Tatăl; Fratele Mai Mare; Te iubesc, Doamne etc.). Dar „relaţie” este un termen care ţine încă de limbajul oficial, îi stă bine într-un tratat, ori într-un proces verbal, dar nu lângă cuvântul cel mai încărcat de eternă frumuseţe. Este un neologism adaptat, înlocuind parţial termenul „legătură”, care nu are nici o vină. Desigur, poţi avea relaţii / legături cu Dumnezeu, dar românul fuge de expresia aceasta, fiindcă este străină de sufletul lui. Românul nu zice nici măcar "legătură" cu Dumnezeu, ci "trăire" şi "trăitor", cuvinte mult mai bogate şi care, în acelaşi timp, redau mai bine expresia biblică (ebraică sau iudeo-elenistică) „umblarea (mersul) cu Dumnezeu". În spiritul limbilor semitice, purtarea sau modul de viaţă (trăirea) sunt redate prin metaforele „cale" / „drum”, „umblet” şi „a umbla”. De aceea, capitolul talmudic care reglementează toate situaţiile din viaţa evreului se numeşte Halakha (lit. „umblare")."

ramas bun lume care ai fost

Tarile din care plecam nu mai exista.
Tarile spre care mergem nu au existat niciodata.
Nu suntem decat cetateni ai Universului.
Globalizarea, internetul, satelitul, celularul, au sters diferentele dintre natiuni. Cumva, apare un om nou, la fel ca ceilalti oameni. Din Rusia, America, Germania, Ungaria, se nasc copii internationali. Ne amestecam rasele, culturile, traditiile, traim zilnic acest melanj si nu putem sa i ne opunem.
Asa cum nu ne putem spune timpului sa stea in loc, nu vom putea zadarnici niciodata aceasta prefacere. Timpul este sforarul si noi marionetele.

Ce e evident: - capital puternic, mecanismele de supraveghere a individului, disparitia intimitatii, mecanisme de manipulari ale mintii pe baza tehnologica, psihologica, ca marketing, individul din ce in ce mai superficial
- pe de alta parte se schimba frontierele: internetul devine o noua frontiera (presa alternativa, contra-cultura, noi forme de anarhism, cum e hacker-ismul)

O duzina de curente care se confrunta azi in lume si e greu sa spui ce va castiga.

Probleme ale lumii azi:
- islamul
- incalzirea globala
- problema Africii (sinucigasa Africa, economic, demografic, epidemiologic)
- posiblitatea unei mari epidemii in contextul circulatiei globale a populatiei
- posibilitatea folosirii armelor biologice, epidemiologice, de distrugere in masa care nu mai sunt sub controlul unor mari puteri, ci in mana unor fanatici, grupari teroriste
- suprapopularea

Pe de alta parte, avantaje ale acestor mega-schimbari:
- pluralismul castiga, religios, democratic
- stiinta a atins limite de neimaginat:
- prin extinderea vietii si tineretii (lumea insa nu e pregatita - economic - pt oameni care traiesc prea mult)
- prin clonare, stern search research, microbiologie, manipulare genetica - spre bine sau spre rau
- extinderea spatiului - spre Marte, unde daca se va gasi flora microbiana (asa cum se presupune ca ar exista) va duce la schimbari ale insusi conceptului vietii

Toate acestea vor duce la mutatii majore in ideologie, filosofie, religie, teologie.

Suntem la granitele unor mari schimbari, radicale, ale caror urmari va depinde de noi sa fie pozitive sau negative.

Cu nostalgie, parere de rau, dor, durere, spunem la revedere lumii care a fost.
Lumea nu va mai fi niciodata ce a fost.

Este sfarsitul lumii pe care o cunosc eu, in care am crescut si m-am format.
Recunosc ca am abordat nu dimensiunea fizica, istorica, senzoriala a sfarsitului lumii, ci cea inexprimabila, spirituala, dimensiunea mintii umane, a Fiintei, cum o numeau grecii, a lumii asa cum o stiam.

ceva interesant despre forma si fond

"Multi cred ca ar fi un mare privilegiu sa viziteze locurile unde a trait Hristos pe pamant, sa-si poarte pasii pe unde a mers El si sa priveasca lacul pe malul caruia ii placea sa invete, dealurile si vaile asupra carora adesea i se odihneau privirile. Dar nu este nevoie sa mergem la Nazaret, Capernaum sau Betania ca sa umblam pe urmele lui Isus. Putem gasi urmele lui langa patul celui bolnav, in colibele saraciei, pe strazile prea aglomerate ale marilor orase si in tot locul unde inima omului are nevoie de mangaiere. Facand asa cum a facut Isus cand era pe pamant, vom merge pe urmele lui".