9 ianuarie 2008

despre neologisme perimate (II)

N-am putut sa rezist sa nu pun si fragmentul asta tot din articolele lui Laiu. Dincolo de faptul ca e un ganditor profund si un erudit, are capacitatea de a sublinia absurditatea laturilor unor situatii insotit fiind totdeauna de bun-simt. Enjoy!

"O altă expresie stereotipă stranie se foloseşte în legătură cu dedicarea sau dăruirea de sine lui Dumnezeu: „mă predau (ne predăm) lui Dumnezeu". E drept că în nici o limbă nu este populară experienţa aceasta. Dar în limba română, „a se preda" are preponderent un sens militar, după DEX '98: „a se recunoaşte învins şi a se pune la dispoziţia duşmanului, urmăritorului etc." Iată-L pe Dumnezeu pe post de inamic, de urmăritor. Imaginea nu este departe de adevăr, fiindcă în mod natural, omul fuge de Dumnezeu ca de o forţă ostilă şi adesea luptă împotriva lui Dumnezeu. De aceea este important să te predai, atunci când eşti somat. Dar folosită stereotip, expresia este nefericită. De ce să nu foloseşti alte expresii, de exemplu, că te-ai dedicat, supus, închinat, dăruit, dat lui Dumnezeu, etc".

Niciun comentariu: