29 aprilie 2008
capacitatea de a te desprinde
"Oamenii cu adevarat mari din istoria lumii fie ca au stiut sa mediteze, fie ca au descoperit empiric drumul spre tinta catre care pe noi ne conduce meditatia. Ceilalti, chiar cei mai inzestrati, au esuat si au fost invinsi in cele din urma, deoarece sarcina lor, sau visul lor ambitios a pus in asa masura stapanire pe ei, i-a posedat sau i-a facut niste posedati intr-atat, inct si-au pierdut capacitatea de a se desprinde si distanta mereu de ceea ce reprezenta un interes pur actual.... Cat de inexorabil este acest adevar, iti dai seama atunci cand ai ratacit drumul" (Hesse, Jocul...)
28 aprilie 2008
ce inseamna expresia "pace cu Dumnezeu"?
Deseori vedem pacea ca pe o stare tranchilizanta de liniste emotionala; lipsa de framantari interioare, de intrebari, de anxitetate, de temeri, o stare de liniste perfecta, cu un zambet permanent pe buze. Aceasta viziune beatifica a "sfantului" provenita din Evul Mediu si inspirata din picturile de pe peretii bisericilor, aceasta falsa pace, pe care multi crestini o cred darul lui Dumnezeu, seamana cu o forma de nevroza, care e redata pe scurt in definitia "a muri putin ca sa nu mori detot", adica renunti la viata ca sa nu te mai framanti.
Sensul nu este acesta. Nu este de resemnare.
Este posibil ca un crestin sa innebuneasca de disperare si totusi sa fie mantuit? Sa se indoiasca de credinta lui si sa fie mantuit? Sa aiba sentimente contradictorii si sa fie mantuit? Sa nu simta ca va fi mantuit si totusi sa fie mantuit? Da.
Termenul "pace cu D-zeu" implica o anumita filosofie de viata, si anume exersarea mintii de a privi partea pozitiva a lucrurilor datorita faptului ca avem pace cu D-zeu. Dimpotriva, omul nu s-ar putea impaca cu D-zeu daca D-zeu nu i-ar da omului totala libertate de a fi el insusi in relatia cu El. Din cauza aceasta Pavel spune "fiindca Dumnezeu a platit deja pretul pentru noi, motivati de acest pret, sa avem pace cu D-zeu".
D-zeu nu ne cere sa fim resemnati ca in fata unei zeitati - dictator careia nu-i poti spune nimic, sau ca grecii in fata destinului fata de care nu puteau protesta. Aceasta "pace" a lui D-zeu nu implica ideea unor simtaminte care vin automat prin credinta. Ci mai degraba implica ideea ca noi sa fim independenti de simtamintele noastre - a caror libertate de a le exprima liber o avem -, si sa cautam sa il intelegem pe D-zeu. Iar atunci cand nu-l intelegem, sa-i acordam pur si simplu incredere, pt ca el ne-a dat un argument absolut convingator in cruce ca este de partea noastra.
Sensul nu este acesta. Nu este de resemnare.
Este posibil ca un crestin sa innebuneasca de disperare si totusi sa fie mantuit? Sa se indoiasca de credinta lui si sa fie mantuit? Sa aiba sentimente contradictorii si sa fie mantuit? Sa nu simta ca va fi mantuit si totusi sa fie mantuit? Da.
Termenul "pace cu D-zeu" implica o anumita filosofie de viata, si anume exersarea mintii de a privi partea pozitiva a lucrurilor datorita faptului ca avem pace cu D-zeu. Dimpotriva, omul nu s-ar putea impaca cu D-zeu daca D-zeu nu i-ar da omului totala libertate de a fi el insusi in relatia cu El. Din cauza aceasta Pavel spune "fiindca Dumnezeu a platit deja pretul pentru noi, motivati de acest pret, sa avem pace cu D-zeu".
D-zeu nu ne cere sa fim resemnati ca in fata unei zeitati - dictator careia nu-i poti spune nimic, sau ca grecii in fata destinului fata de care nu puteau protesta. Aceasta "pace" a lui D-zeu nu implica ideea unor simtaminte care vin automat prin credinta. Ci mai degraba implica ideea ca noi sa fim independenti de simtamintele noastre - a caror libertate de a le exprima liber o avem -, si sa cautam sa il intelegem pe D-zeu. Iar atunci cand nu-l intelegem, sa-i acordam pur si simplu incredere, pt ca el ne-a dat un argument absolut convingator in cruce ca este de partea noastra.
ce este credinta?
Credinta este o incredere in ceva ce nu are realitate obiectiva incontestabila.
Exista dovezi in favoarea credintei - dar nu exista o demonstratie categorica.
Credinta este "o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad" - poate doar intr-o realitate subiectiva chiar, ce exista doar pentru tine.
A "nadajdui impotriva oricarei nadejdi" inseamna credinta.
De ce nu ne da Dumnezeu dovezi incontestabile ale prezentei sale?
De ce un parinte bogat care i-ar putea oferi copilului sau orice, nu ii ofera?
Pentru ca in acest fel, progenitura lui va putea creste si va fi capabila la varsta maturitatii sa administreze afacerea tatalui sau.
Dumnezeu procedeaza in acelasi mod si nu ne da dovezi pentru ca daca ne-ar da, atunci o credinta care ar fi bazata pe argumente de netagaduit nu ar avea puterea sa transforme viata.
Daca vom cauta dovezi, vom gasi, insa Dumnezeu ne lasa pe noi sa cautam, sa ne intrebam, sa descoperim, pentru a gandi cu mintea noastra si a ne transforma, si astfel putand sa capatam acea putere launtrica ce ne va ajuta sa razbatem spiritual, psihic sau ca demnitate umana oriunde (in viata asta sau in cea viitoare).
Exista dovezi in favoarea credintei - dar nu exista o demonstratie categorica.
Credinta este "o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad" - poate doar intr-o realitate subiectiva chiar, ce exista doar pentru tine.
A "nadajdui impotriva oricarei nadejdi" inseamna credinta.
De ce nu ne da Dumnezeu dovezi incontestabile ale prezentei sale?
De ce un parinte bogat care i-ar putea oferi copilului sau orice, nu ii ofera?
Pentru ca in acest fel, progenitura lui va putea creste si va fi capabila la varsta maturitatii sa administreze afacerea tatalui sau.
Dumnezeu procedeaza in acelasi mod si nu ne da dovezi pentru ca daca ne-ar da, atunci o credinta care ar fi bazata pe argumente de netagaduit nu ar avea puterea sa transforme viata.
Daca vom cauta dovezi, vom gasi, insa Dumnezeu ne lasa pe noi sa cautam, sa ne intrebam, sa descoperim, pentru a gandi cu mintea noastra si a ne transforma, si astfel putand sa capatam acea putere launtrica ce ne va ajuta sa razbatem spiritual, psihic sau ca demnitate umana oriunde (in viata asta sau in cea viitoare).
19 aprilie 2008
despre pasiune
"Ceea ce numesti tu pasiune nu este forta sufleteasca, ci un frecus intre suflet si lumea exterioara. Acolo unde domneste pasiunea, nu exista un plus de forta in dorinte si nazuinte, ci doar orientarea spre un tel unic si fals, de aici atmosfera plina de tensiune si sufocanta. Cel ce-si indruma puterea de a dori, incordata la maximum catre centru, spre adevarata existenta, spre desavarsire, acela pare mai potolit decat omul stapanit de pasiuni, deoarece flacara focului ce arde in el nu se vede intotdeauna, deoarece, de exemplu, in timpul unei dispute, nu striga si nu gesticuleaza cu bratele. Dar iti spun: el trebuie sa dogoreasca si sa arda!" (H.Hesse, Jocul...)
13 aprilie 2008
ce mai profetizeaza constantinescu II
- despre sustinerea pe care Bush o acorda Ucrainei si Georgiei pentru integrare, despre opozitia Frantei si Germaniei si politica lor concilianta
Aici este vorba de agenda neoconservatoare (pe care Bush a implementat-o foarte prost si pe care McCain vrea sa o puna mai bine in practica), si anume de a largi pactul NATO, de a cuprinde in sfera lui toate democratiile existente si de a indigui Rusia, China si tarile islamice.
In ce scop? Care este interesul pentru a marginaliza aceste puteri?
Chiar daca suna demagogic sau naiv, interesul la data aceasta este salvarea civilizatiei vestului si a democratiei. Sa nu uitam ca Islamul, China si Rusia constituie un pericol mai mare decat comunismul pentru democratie. La aceasta se adauga criza din Africa, plus faptul ca Europa devine incet-incet islamica, plus ca batranul continent si-a pierdut nervul, energia, puterea de a lupta. Toate acestea aseaza lumea intr-o situatie foarte periculoasa; e posibil sa fim martori la sfarsitul democratiei si a libertatilor in cateva decenii, daca mai apare si o criza ecologica.
In acest caz, asa cum NATO a fost o umbrela sub care tarile Europei de Vest si SUA s-au protejat in timpul razboiului rece, se incearca azi o noua arhitectura care sa cuprinda toate tarile care aspira la democratie (Romania, Bulgaria, Albania, Moldova, Ucraina) si care sa creeze o noua alianta care sa inconjoare mega-puteri ca China, Rusia sau mai ales furia islamica (care cu siguranta va reprezenta o mare problema in viitor).
Rusia se opune alaturarii Ucrainei sau a Georgiei - este normal, pentru ca Rusia si-a aratat clar culorile. Ea se intoarce catre un regim autoritar care combina tot ce a fost mai rau in stalinism cu ce-a fost mai rau in comunism si in economia capitalista de mafie, cu tehnologia moderna, astfel devenind un pericol in viitor. Un pericol pentru democratie. Mai ales ca economia ei creste.
De ce nici Franta si nici Germania nu sunt de acord cu SUA in aceasta privinta?
Pentru ca europenii (ale caror valori si viziune in principiu sunt identice cu ale Statelor Unite) totusi mai spera intr-o politica de conciliere a Islamului si Rusiei, pe cand americanii abordeaza o politica de confruntare. In al doilea Razboi Mondial, francezii au fost conciliatori, dar anglo-saxonii au spus "Ne luptam". S-a vazut in cele din urma ca ei au avut dreptate si au castigat. Acelasi lucru se intampla si azi: Anglia si SUA sunt in opozitie cu Franta, Germania, care vor sa-i impace pe radicalii islamici si pe rusi ca sa evite un razboi.
De ce nu ar fi posibila o restabilire a relatiilor cu liderii islamici?
Baza civilizatiei europene, a democratiei in general, o constituie iluminismul. Islamicii nu ca nu i-ar accepta pe crestini si n-ar putea convietui cu ei (in cele mai radicale tari musulmane exista manastiri crestine), problema e faptul ca propun crestinilor o intoarcere la societatea dinainte de iluminism, la o societate teocratica. Ceea ce, daca s-ar infaptui, ar fi o catastrofa. Pentru a se evita acest lucru, Europa trebuie sa-si regaseasca puterea de a lupta pentru valorile ei democratice, iar America trebuie sa devina mai hotarata in confruntarea cu pericolul teocratic. Islamul pretinde ca islamicii din tarile europene sa traiasca sub Sharia (legea islamica), ceea ce e imposibil. In aceasta privinta omenirea se afla la o rascruce, caci va trebui sa decida daca vrea sa stea de partea libertatii individuale, a acelori cuceriri platite cu sange de la Reformatiune incoace, daca vrea sa pastreze aceste libertati sau sa le sacrifice in schimbul unei reconcilieri cu Islamul. In situatia in care va alege sa le sacrifice, si islamicii din Europa sau SUA sa fie obligati sa traiasca sub Sharia, aceasta va reprezenta o capitulare a Vestului de la democratie in fata furiei religioase a Islamului.
Aici este vorba de agenda neoconservatoare (pe care Bush a implementat-o foarte prost si pe care McCain vrea sa o puna mai bine in practica), si anume de a largi pactul NATO, de a cuprinde in sfera lui toate democratiile existente si de a indigui Rusia, China si tarile islamice.
In ce scop? Care este interesul pentru a marginaliza aceste puteri?
Chiar daca suna demagogic sau naiv, interesul la data aceasta este salvarea civilizatiei vestului si a democratiei. Sa nu uitam ca Islamul, China si Rusia constituie un pericol mai mare decat comunismul pentru democratie. La aceasta se adauga criza din Africa, plus faptul ca Europa devine incet-incet islamica, plus ca batranul continent si-a pierdut nervul, energia, puterea de a lupta. Toate acestea aseaza lumea intr-o situatie foarte periculoasa; e posibil sa fim martori la sfarsitul democratiei si a libertatilor in cateva decenii, daca mai apare si o criza ecologica.
In acest caz, asa cum NATO a fost o umbrela sub care tarile Europei de Vest si SUA s-au protejat in timpul razboiului rece, se incearca azi o noua arhitectura care sa cuprinda toate tarile care aspira la democratie (Romania, Bulgaria, Albania, Moldova, Ucraina) si care sa creeze o noua alianta care sa inconjoare mega-puteri ca China, Rusia sau mai ales furia islamica (care cu siguranta va reprezenta o mare problema in viitor).
Rusia se opune alaturarii Ucrainei sau a Georgiei - este normal, pentru ca Rusia si-a aratat clar culorile. Ea se intoarce catre un regim autoritar care combina tot ce a fost mai rau in stalinism cu ce-a fost mai rau in comunism si in economia capitalista de mafie, cu tehnologia moderna, astfel devenind un pericol in viitor. Un pericol pentru democratie. Mai ales ca economia ei creste.
De ce nici Franta si nici Germania nu sunt de acord cu SUA in aceasta privinta?
Pentru ca europenii (ale caror valori si viziune in principiu sunt identice cu ale Statelor Unite) totusi mai spera intr-o politica de conciliere a Islamului si Rusiei, pe cand americanii abordeaza o politica de confruntare. In al doilea Razboi Mondial, francezii au fost conciliatori, dar anglo-saxonii au spus "Ne luptam". S-a vazut in cele din urma ca ei au avut dreptate si au castigat. Acelasi lucru se intampla si azi: Anglia si SUA sunt in opozitie cu Franta, Germania, care vor sa-i impace pe radicalii islamici si pe rusi ca sa evite un razboi.
De ce nu ar fi posibila o restabilire a relatiilor cu liderii islamici?
Baza civilizatiei europene, a democratiei in general, o constituie iluminismul. Islamicii nu ca nu i-ar accepta pe crestini si n-ar putea convietui cu ei (in cele mai radicale tari musulmane exista manastiri crestine), problema e faptul ca propun crestinilor o intoarcere la societatea dinainte de iluminism, la o societate teocratica. Ceea ce, daca s-ar infaptui, ar fi o catastrofa. Pentru a se evita acest lucru, Europa trebuie sa-si regaseasca puterea de a lupta pentru valorile ei democratice, iar America trebuie sa devina mai hotarata in confruntarea cu pericolul teocratic. Islamul pretinde ca islamicii din tarile europene sa traiasca sub Sharia (legea islamica), ceea ce e imposibil. In aceasta privinta omenirea se afla la o rascruce, caci va trebui sa decida daca vrea sa stea de partea libertatii individuale, a acelori cuceriri platite cu sange de la Reformatiune incoace, daca vrea sa pastreze aceste libertati sau sa le sacrifice in schimbul unei reconcilieri cu Islamul. In situatia in care va alege sa le sacrifice, si islamicii din Europa sau SUA sa fie obligati sa traiasca sub Sharia, aceasta va reprezenta o capitulare a Vestului de la democratie in fata furiei religioase a Islamului.
12 aprilie 2008
ce mai profetizeaza constantinescu I
- despre democrati si neoconservatori din SUA, precum si razboiul cu islamicii
Karl Marx spunea ca toate evenimentele istorice si personajele isi fac aparitia de doua ori: o data ca o drama si alta data ca o comedie. De exemplu Bush, din cauza incompetentei lui, s-a dovedit a fi o farsa fata de personajul real care va fi in persoana lui McCain, posibilul si probabilul lui inlocuitor, reusind sa convinga prin neputinta lui si ca student, si ca om de afaceri, si ca presedinte. Mai mult, asezarea lui la Casa Alba a fost o manevra murdara intai pt ca l-a dat la o parte pe McCain in 2000 si apoi i-a furat alegerile lui Gore.
Democratii, Obama si Hilary, desi sunt manati de aceeasi ideologie, vor pierde pentru ca gandesc emotional, mai mult, ei cred cu naivitate ca daca ii vor lasa in pace pe musulmani, acestia ii vor lasa la randul lor in pace. Putem vorbi de pe acum despre sinuciderea partidului democrat, care deja este sentimental divizat chiar prin luptele interne dintre Obama si Hilary.
Pe cand neoconservatorii sunt de fapt o suita de intelectuali supersofisticati, hegelieni, care nu impartasesc ideea de reconciliere cu lumea islamica a democratilor. McCain, reprezentant al acestui partid, a propus intr-un mod socant printre altele nu 5 ani de razboi cu Irakul, ci intre 50-100 de ani.
De ce?
Pentru ca el a inteles ca politica defetista a lui Obama de reconciliere, de a-i lasa in pace pe islamici, de a-i impaca pe musulmani e la fel de naiva ca politica lui Chamberlain din timpul lui Hitler, care a crezut si sustinut ca, daca se vor intelege cu Hitler, acesta nu va intra in razboi cu ei. In cele din urma s-a dovedit ca Churchill a avut dreptate, refuzand aceasta abordare pacifista, afirmand ca daca nu vor intra in razboi cu Hitler, acesta "le va sparge primul dintii". Churchil a fost atunci omul momentului, depasind viziunea senina a lui Chamberlain, si vazand viitorul in termeni sumbri, in cazul in care Hitler ar fi ajuns stapanul Europei. "Daca il lasam pe Hitler in pace, vom asista la disparitia istoriei civilizatiei vestului si a democratiei castigata pana acum. Trebuie sa facem razboi".
In aceeasi nota, razboiul din Irak a fost o batalie (inceputa de Islam impotriva civilizatiei vestului), gandita strategic - nu prea bine -, continuata nu prea inteligent, dar care, odata inceputa, trebuie castigata.
Karl Marx spunea ca toate evenimentele istorice si personajele isi fac aparitia de doua ori: o data ca o drama si alta data ca o comedie. De exemplu Bush, din cauza incompetentei lui, s-a dovedit a fi o farsa fata de personajul real care va fi in persoana lui McCain, posibilul si probabilul lui inlocuitor, reusind sa convinga prin neputinta lui si ca student, si ca om de afaceri, si ca presedinte. Mai mult, asezarea lui la Casa Alba a fost o manevra murdara intai pt ca l-a dat la o parte pe McCain in 2000 si apoi i-a furat alegerile lui Gore.
Democratii, Obama si Hilary, desi sunt manati de aceeasi ideologie, vor pierde pentru ca gandesc emotional, mai mult, ei cred cu naivitate ca daca ii vor lasa in pace pe musulmani, acestia ii vor lasa la randul lor in pace. Putem vorbi de pe acum despre sinuciderea partidului democrat, care deja este sentimental divizat chiar prin luptele interne dintre Obama si Hilary.
Pe cand neoconservatorii sunt de fapt o suita de intelectuali supersofisticati, hegelieni, care nu impartasesc ideea de reconciliere cu lumea islamica a democratilor. McCain, reprezentant al acestui partid, a propus intr-un mod socant printre altele nu 5 ani de razboi cu Irakul, ci intre 50-100 de ani.
De ce?
Pentru ca el a inteles ca politica defetista a lui Obama de reconciliere, de a-i lasa in pace pe islamici, de a-i impaca pe musulmani e la fel de naiva ca politica lui Chamberlain din timpul lui Hitler, care a crezut si sustinut ca, daca se vor intelege cu Hitler, acesta nu va intra in razboi cu ei. In cele din urma s-a dovedit ca Churchill a avut dreptate, refuzand aceasta abordare pacifista, afirmand ca daca nu vor intra in razboi cu Hitler, acesta "le va sparge primul dintii". Churchil a fost atunci omul momentului, depasind viziunea senina a lui Chamberlain, si vazand viitorul in termeni sumbri, in cazul in care Hitler ar fi ajuns stapanul Europei. "Daca il lasam pe Hitler in pace, vom asista la disparitia istoriei civilizatiei vestului si a democratiei castigata pana acum. Trebuie sa facem razboi".
In aceeasi nota, razboiul din Irak a fost o batalie (inceputa de Islam impotriva civilizatiei vestului), gandita strategic - nu prea bine -, continuata nu prea inteligent, dar care, odata inceputa, trebuie castigata.
27 ianuarie 2008
sexul - supralicitat
Ce-ar spune Thomas Jefferson daca ar invia din morti si i s-ar spune ca primul amendament al Constitutiei Americane si anume dreptul la free speech este invocat azi pentru pornografie sau pentru dreptul de a injura pe ecran?
Ce-ar zice Martin Luther King daca ar fi si el inviat si ar vedea ca retorica lui de a nu face discriminari intre oameni de rase diferite e azi folosita pentru a sustine dreptul ca doi baieti sa se casatoreasca?
Ce-ar zice Martin Luther King daca ar fi si el inviat si ar vedea ca retorica lui de a nu face discriminari intre oameni de rase diferite e azi folosita pentru a sustine dreptul ca doi baieti sa se casatoreasca?
25 ianuarie 2008
Kant si legea morala - libertate
1. Toti oamenii au o ratiune practica, adica o insusire a ratiunii care le spune mereu ce e bine si ce e rau in domeniul moralei. Toti oamenii detin capacitatea formala de intelegere pt a percepe intamplarile din lume ca fiind determinate de o cauza - si toti au acces la aceeasi "lege morala universala", care are valabilitate absoluta ca si legile naturii fizice.
"Trebuie sa actionam intotdeauna in asa fel incat sa putem dori in acelasi timp ca regula potrivit careia actionam sa devina lege universala". Cu alte cuvine: cand fac ceva trebuie sa fiu sigura ca-mi doresc ca si toti ceilalti sa faca acelasi lucru, in situatii asemanatoare. Numai atunci actionezi in conformitate cu legea ta morala launtrica.
Noi oamenii ar trebui sa-i tratam pe semenii nostri ca scop in sine si nu doar ca mijloc pt a obtine noi ceva. Cand ii tratam pe ceilalti ca mijloc, actionam impotriva legii morale dinauntrul nostru.
2. Prin ratiune noi nu putem demonstra ce e bine si ce e rau. Insa Kant considera legea morala la fel de absolut valabila ca si legea cazualitatii de exemplu, care nu se poate demonstra prin ratiune si totusi este inevitabila.
- cand facem ceva care sa poata fi definit drept "actiune morala" trebuie sa fie rezultatul unei "depasiri de sine", a faptului ca eu consider ca e datoria mea sa urmez legea morala.
- "Numai cand respectam o lege actionam in libertate" - si cu legea morala e la fel, evident. Pe scurt: nu esti liber si independent cand iti urmezi doar propriile placeri si pofte. Insa daca hotarasti (caci el mai vorbea si de "vointa libera") tu singur, in pofida intereselor tale, ca nu vrei sa fii sclavul oricarui fel de stapani, atunci actionezi in libertate. Altfel nu ne-am deosebi de animale. Paradoxal pt unii, dar e nevoie de multa independenta si libertate pt a te ridica deasupra propriilor tale placeri, vicii sau necesitati.
"Voi umbla in loc larg, caci caut poruncile Tale" - paradoxul este ca legea nu limiteaza, ci ofera viziuni extinse...
"Trebuie sa actionam intotdeauna in asa fel incat sa putem dori in acelasi timp ca regula potrivit careia actionam sa devina lege universala". Cu alte cuvine: cand fac ceva trebuie sa fiu sigura ca-mi doresc ca si toti ceilalti sa faca acelasi lucru, in situatii asemanatoare. Numai atunci actionezi in conformitate cu legea ta morala launtrica.
Noi oamenii ar trebui sa-i tratam pe semenii nostri ca scop in sine si nu doar ca mijloc pt a obtine noi ceva. Cand ii tratam pe ceilalti ca mijloc, actionam impotriva legii morale dinauntrul nostru.
2. Prin ratiune noi nu putem demonstra ce e bine si ce e rau. Insa Kant considera legea morala la fel de absolut valabila ca si legea cazualitatii de exemplu, care nu se poate demonstra prin ratiune si totusi este inevitabila.
- cand facem ceva care sa poata fi definit drept "actiune morala" trebuie sa fie rezultatul unei "depasiri de sine", a faptului ca eu consider ca e datoria mea sa urmez legea morala.
- "Numai cand respectam o lege actionam in libertate" - si cu legea morala e la fel, evident. Pe scurt: nu esti liber si independent cand iti urmezi doar propriile placeri si pofte. Insa daca hotarasti (caci el mai vorbea si de "vointa libera") tu singur, in pofida intereselor tale, ca nu vrei sa fii sclavul oricarui fel de stapani, atunci actionezi in libertate. Altfel nu ne-am deosebi de animale. Paradoxal pt unii, dar e nevoie de multa independenta si libertate pt a te ridica deasupra propriilor tale placeri, vicii sau necesitati.
"Voi umbla in loc larg, caci caut poruncile Tale" - paradoxul este ca legea nu limiteaza, ci ofera viziuni extinse...
19 ianuarie 2008
dialog cu mine despre cele mai importante
I: Care a fost cea mai importanta lectie de viata pe care ai invatat-o pana acum?
R: Sa pretuiesc si sa fiu recunoscatoare pentru ce am, pentru ca clipa de acum devine ieri si niciodata nu se va intoarce.
I: Care a fost lucrul cel mai important pe care l-ai inteles despre tine insati?
R: Ca in mine sunt instincte care, fara supraveghere sustinuta, ajung sa-mi domine ratiunea, si astfel devin robul instinctului. Ca odata ce devin rob, nu ma mai pot elibera. Ca dintr-un om bun ma voi transforma in felul in care descrie biblia aceasta situatie: "tot capul este bolnav si toata inima sufera de moarte. Din talpi si pana-n crestet, nimic nu-i sanatos..." Si ca singura solutie la ecuatia asta complicata cu multe necunoscute este Isus.
I: Care este cartea pe care ai recomanda-o oricui?
R: Cartea "Proverbelor" din Biblie. As recomanda-o oricui: de la copil la individul trecut prin viata, de la muncitor la intelectual, de la introvertit la extrovertit, de la cel vesel la cel trist.
I: De ce nu-ti plac petrecerile?
R: Pentru ca sunt superficiale, obositoare si inutile. Pentru ca, desi in aparenta mergi (si) pentru legaturi sociale, de fapt fugi de oameni si de tine insuti, din simplul motiv ca nu vei putea comunica niciodata la un nivel mai profund, datorita conjuncturii. Pentru ca de fapt sunt un mijloc de evaziune.
I: Care este lucrul de care ti-e teama cel mai mult?
R: Invazia inconstientului. Am invatat ca niciodata sa nu mai subestimez sau sa ignor aceasta forta armata. Inconstientul e plin de "hoarde salbatice" care te pot stapani in totalitate (aceleasi instincte viclene). Nu conteaza daca din fire esti mai practic sau mai visator, ai o structura mai simpla sau mai complexa, daca esti inclinat spre autoanaliza sau nu. Inconstientul exista in fiecare din noi, aduna tot, inregistreaza si formeaza continuturi periculoase, transformandu-te si orbindu-te, asezandu-se intre tine si realitate. El este ca un val intunecat prin care nu poti sa vezi lumea din jur, ci doar pe tine insuti. Daunatoarele proiectii, de multe ori rupte de realitate, sunt un exemplu de "invazie".
I: Filosoful cu a carui gandire te identifici cel mai mult.
R: Cel mai mult (din cati stiu pana acum) m-am simtit apropiata (nu m-am identificat insa in totalitate) de ante-existentialistul Kierkegaard, cu filosofia sa a alegerii si disperarii. Omul e provocat sa se ridice deasupra haosului fara speranta aproape al existentei, alegandu-si singur destinul. "Toata viata mea a fost o lupta in mine, ca sa pot deosebi intre vocea eului meu ranit in mandria lui si vocea lui Dumnezeu. Aceste 2 voci s-au batut toata viata in mintea mea" - spunea el.
I: Ce ti-a fost cel mai greu sa recunosti in viata pana acum?
R: Ca "toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile e Dumnezeu". E vorba de acelasi "val" fumuriu prin care nu reusesti sa distingi realitatea si care uneori te pacaleste ca ai dreptate si ca nu ai nici o problema.
I: Ce intelegi prin "sfarsitul lumii"?
R: Sfarsitul lumii are pentru mine 2 dimensiuni: una istorico-fizico-senzoriala si alta spirituala, a lumii asa cum o stiam. Prima tine de conceptia biblica despre sfarsitul fizic al lumii acesteia dar si de deschiderea de noi orizonturi prin inceputul unei noi lumi, fara nici o urma de rau ("toate cele rele au trecut"), la revenirea lui Isus. A doua dimensiune este legata de sfarsitul lumii in care am crescut si m-am dezvoltat eu, a lumii asa cum o stiam, disparitia unei lumi a copilariilor la tara, a relatiilor inter-umane fizice si nu internautice (internetice) in care lipseste contactul vizual, fizic, atingerea, comunicarea adevarata si cunoasterea adevarata a celuilalt, disparitia unei lumi a individului apartinator de un anume popor si o anume limba, si aparitia noului om international.
I: Ce inseamna "noul om international"?
R: Este o sintagma pe care o folosesc cand ma refer la stergerea tuturor granitelor dintre popoare, de limba sau de cultura, la globalizarea culturala, la amestecul dintre culturi si obiceiuri, la pierderea traditiilor, la internationalizare. Evenimente care le asteapta (si care sunt in curs de desfasurare) atat pe noile generatii care deja vin si pe cei care vor urma cat si pe noi, cei care ne transformam pe nesimtite. Despre o mare asimilare.
I: Este ceva ce-ti da sentimentul de siguranta si stabilitate in aceasta epoca a schimbarilor si mutatiilor?
R: Da, Legea celor 10 porunci a lui Dumnezeu. Este singurul lucru poate care va ramane neschimbat. Ea va fi mana de care ne vom tine cand suntem gata sa ne scufundam in haos.
R: Sa pretuiesc si sa fiu recunoscatoare pentru ce am, pentru ca clipa de acum devine ieri si niciodata nu se va intoarce.
I: Care a fost lucrul cel mai important pe care l-ai inteles despre tine insati?
R: Ca in mine sunt instincte care, fara supraveghere sustinuta, ajung sa-mi domine ratiunea, si astfel devin robul instinctului. Ca odata ce devin rob, nu ma mai pot elibera. Ca dintr-un om bun ma voi transforma in felul in care descrie biblia aceasta situatie: "tot capul este bolnav si toata inima sufera de moarte. Din talpi si pana-n crestet, nimic nu-i sanatos..." Si ca singura solutie la ecuatia asta complicata cu multe necunoscute este Isus.
I: Care este cartea pe care ai recomanda-o oricui?
R: Cartea "Proverbelor" din Biblie. As recomanda-o oricui: de la copil la individul trecut prin viata, de la muncitor la intelectual, de la introvertit la extrovertit, de la cel vesel la cel trist.
I: De ce nu-ti plac petrecerile?
R: Pentru ca sunt superficiale, obositoare si inutile. Pentru ca, desi in aparenta mergi (si) pentru legaturi sociale, de fapt fugi de oameni si de tine insuti, din simplul motiv ca nu vei putea comunica niciodata la un nivel mai profund, datorita conjuncturii. Pentru ca de fapt sunt un mijloc de evaziune.
I: Care este lucrul de care ti-e teama cel mai mult?
R: Invazia inconstientului. Am invatat ca niciodata sa nu mai subestimez sau sa ignor aceasta forta armata. Inconstientul e plin de "hoarde salbatice" care te pot stapani in totalitate (aceleasi instincte viclene). Nu conteaza daca din fire esti mai practic sau mai visator, ai o structura mai simpla sau mai complexa, daca esti inclinat spre autoanaliza sau nu. Inconstientul exista in fiecare din noi, aduna tot, inregistreaza si formeaza continuturi periculoase, transformandu-te si orbindu-te, asezandu-se intre tine si realitate. El este ca un val intunecat prin care nu poti sa vezi lumea din jur, ci doar pe tine insuti. Daunatoarele proiectii, de multe ori rupte de realitate, sunt un exemplu de "invazie".
I: Filosoful cu a carui gandire te identifici cel mai mult.
R: Cel mai mult (din cati stiu pana acum) m-am simtit apropiata (nu m-am identificat insa in totalitate) de ante-existentialistul Kierkegaard, cu filosofia sa a alegerii si disperarii. Omul e provocat sa se ridice deasupra haosului fara speranta aproape al existentei, alegandu-si singur destinul. "Toata viata mea a fost o lupta in mine, ca sa pot deosebi intre vocea eului meu ranit in mandria lui si vocea lui Dumnezeu. Aceste 2 voci s-au batut toata viata in mintea mea" - spunea el.
I: Ce ti-a fost cel mai greu sa recunosti in viata pana acum?
R: Ca "toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile e Dumnezeu". E vorba de acelasi "val" fumuriu prin care nu reusesti sa distingi realitatea si care uneori te pacaleste ca ai dreptate si ca nu ai nici o problema.
I: Ce intelegi prin "sfarsitul lumii"?
R: Sfarsitul lumii are pentru mine 2 dimensiuni: una istorico-fizico-senzoriala si alta spirituala, a lumii asa cum o stiam. Prima tine de conceptia biblica despre sfarsitul fizic al lumii acesteia dar si de deschiderea de noi orizonturi prin inceputul unei noi lumi, fara nici o urma de rau ("toate cele rele au trecut"), la revenirea lui Isus. A doua dimensiune este legata de sfarsitul lumii in care am crescut si m-am dezvoltat eu, a lumii asa cum o stiam, disparitia unei lumi a copilariilor la tara, a relatiilor inter-umane fizice si nu internautice (internetice) in care lipseste contactul vizual, fizic, atingerea, comunicarea adevarata si cunoasterea adevarata a celuilalt, disparitia unei lumi a individului apartinator de un anume popor si o anume limba, si aparitia noului om international.
I: Ce inseamna "noul om international"?
R: Este o sintagma pe care o folosesc cand ma refer la stergerea tuturor granitelor dintre popoare, de limba sau de cultura, la globalizarea culturala, la amestecul dintre culturi si obiceiuri, la pierderea traditiilor, la internationalizare. Evenimente care le asteapta (si care sunt in curs de desfasurare) atat pe noile generatii care deja vin si pe cei care vor urma cat si pe noi, cei care ne transformam pe nesimtite. Despre o mare asimilare.
I: Este ceva ce-ti da sentimentul de siguranta si stabilitate in aceasta epoca a schimbarilor si mutatiilor?
R: Da, Legea celor 10 porunci a lui Dumnezeu. Este singurul lucru poate care va ramane neschimbat. Ea va fi mana de care ne vom tine cand suntem gata sa ne scufundam in haos.
vise de noapte
Cei care:
1. Nu viseaza: fiecare om viseaza, chiar daca spune contrariul. Cel care nu-si aminteste visele este o persoana "rationala", care trece partea afectiva pe plan secundar.
2. Viseaza mult: traieste excesiv de mult in propria lume. Relativ rupt de realitatea curenta ("aerian"), nu se conduce dupa principii realiste.
3. Vis constant: acest tip de vis indica o problema psihologica nerezolvata sau o nevoie (dorinta) intensa.
4. Visele cu impact emotional puternic, resimtit si in realitate: marcheaza perioadele de transformare cum ar fi maturizarea, acceptarea unei realitati etc. Arata ca este pregatit din punct de vedere psihologic pentru o schimbare semnificativa.
5. Cosmaruri: sunt determinate de emotii negative intense. Simte nevoia de a clarifica unele aspecte din viata personala sau a trait niste experiente traumatizante.
1. Nu viseaza: fiecare om viseaza, chiar daca spune contrariul. Cel care nu-si aminteste visele este o persoana "rationala", care trece partea afectiva pe plan secundar.
2. Viseaza mult: traieste excesiv de mult in propria lume. Relativ rupt de realitatea curenta ("aerian"), nu se conduce dupa principii realiste.
3. Vis constant: acest tip de vis indica o problema psihologica nerezolvata sau o nevoie (dorinta) intensa.
4. Visele cu impact emotional puternic, resimtit si in realitate: marcheaza perioadele de transformare cum ar fi maturizarea, acceptarea unei realitati etc. Arata ca este pregatit din punct de vedere psihologic pentru o schimbare semnificativa.
5. Cosmaruri: sunt determinate de emotii negative intense. Simte nevoia de a clarifica unele aspecte din viata personala sau a trait niste experiente traumatizante.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
